Amenajarea turistică a zonei Lacului Fundata

Introducere

Turismul reprezintă un fenomen economico social propriu civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii. Prin conţinutul şi rolul sau, turismul reprezintă astăzi un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice si sociale pentru un număr tot mai mare de ţari ale lumii.

Cercetarea ştiinţifică a fenomenului turistic integrează o arie tematică largă, de la clarificările conceptuale şi definirea locului acestuia în strategia dezvoltării, la evidenţierea determinanţilor, tendinţelor de evoluţie şi formele de manifestare, a coordonatelor şi mecanismelor pieţei şi la evaluarea impactului sau în plan economic, social, cultural, ecologic şi politic.

Deşi, intr-o primă etapă, turismul a reprezentat un factor de stimulare economică, de protecţie şi conservare a resurselor naturale, din ce în ce mai frecvent, în ultimul timp, se observă situaţii in care creşterea turismului afectează echilibrul ecologic şi calitatea resurselor turistice.

Mutaţiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetărilor cu privire la conţinutul si trăsăturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru metodologic unitar pentru înregistrarea si evaluarea dimensiunilor şi efectelor sale.

Turismul este considerat, în primul rând o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber, el presupune mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii situate în afara reşedinţei obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la acele destinaţii, în cele mai multe situaţii acesta implicând efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiei zonelor vizitate.

Aşadar, turismul reprezintă o activitate complexă, cu o „multitudine de faţete”, cu încărcătură economică semnificativă, poziţionată la intersecţia mai multor ramuri si sectoare din economie, toate acestea reflectându-se în varietatea punctelor de vedere cu privire la conţinutul noţiunii de turism si a conceptelor adiacente.

Turismul răspunde mai multor nevoi sociale ale omului, având calitatea de a deschide noi orizonturi, de a descoperi noi aspecte ale lumii, activitatea turistică reprezintă un barometru al calităţii vieţii, al gradului de cultură atins de populaţia unei zone.

Datorită importantei turismului din zilele noastre, se impune a găsi o soluţie pentru valorificarea resurselor naturale şi antropice ale unei zone acest lucru fiind realizat printr-o amenajare turistică a teritoriului.

Amenajarea turistică trebuie să fie concepută în relaţie cu dezvoltarea turistică şi chiar cu progresul economic dar trebuie să se ţină cont şi de cerinţele cadrului natural şi antropic.

Lucrarea de faţă are ca obiectiv realizarea unei amenajări turistice într-o zonă neamenajată turistic în vederea inventarierii zonei, pentru a se putea dezvolta si diversifica serviciile turistice.

Capitolul 1 Consideraţii teoretico metodologice privind amenajarea zonelor turistice

Amenajarea turistică a teritoriului face parte din noţiune mult mai largă de utilizare şi administrare a spaţiului în vederea asigurării condiţiilor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a tuturor activităţilor umane.

Desfăşurarea activităţilor turistice indiferent de forma lor, presupune stabilirea unor legături intre turist şi zonele pe care le vizitează, în care este prezent temporar. Aceste legături au un conţinut complex întrucât teritoriul prin potenţialul sau natural reprezintă motivul pentru care turistul se deplasează şi se serveşte ca suport material fizic pentru amenajările destinate satisfacerii nevoilor sale.

Conceptul de spaţiu amenajat conţine ideea de adaptare reciproca intr-un teritoriu şi nevoile rezultate din activităţile economico-sociale desfăşurate în limitele teritoriului respective, definindu-se ca produs al „interacţiunii intre activităţi şi spaţiu’’.

Turismul a reprezentat dintotdeauna un factor de stimulare economica, de protecţie şi de conservare a resurselor naturale, în ultimul timp, tot mai frecvent, creşterea turistica afectează echilibru ecologic şi calitatea resurselor turistice.

Acesta deoarece s-au constatat numeroase disproporţii intre volumul şi varietatea resurselor, pe de o parte, şi dimensiunile echipamentelor de primire, pe de alta parte, precum şi intre infrastructura generale şi spaţiul ce urmează a fi construit sau amenajat pentru turism.

Pentru evitarea situaţiilor în care creşterea economica afectează echilibrul ecologic şi calitatea resurselor turistice, este necesara organizare teritoriului, o adaptare a lui pentru a răspunde tuturor nevoilor turiştilor, precum şi conservarea şi protejarea lui.

1.1.Concepte şi caracteristici privind amenajarea

turistica a teritoriului

Conceptul de ,, amplasare turistica’’ sau de ,, localizare’’, cu referire la domeniul turismului, este folosita frecvent doar începând cu anii ’60. Ea a fost împrumutata şi ulterior adaptata din studiile asupra aglomeraţiilor urbane şi industriale din economiile regionale.

Intensificarea calatoriilor turistice şi afirmarea turismului de masa au stimulat preocupările privind organizarea spaţiului turistic si, ca urmare, conturarea unei componente distincte a amenajării teritoriului şi anume amenajarea turistica.

De-a lungul anilor s-au conturat mai multe puncte de vedere cu privire la amenajarea teritoriului. Pornind de la opinia profesorului F.Prikril în articolul ,,Methode de travail du plan d’amenagement du teritoire d’un region de tourisme’’ din ,, Revue de tourisme’’ nr. 2/1967, în care considera ca amenajarea teritoriului reprezintă ,, un efort de dezvoltare planificata aplicata la diferite sectoare ale economiei naţionale în vederea realizării unei soluţii optime pentru dezvoltarea coordonata a unei zona , intr-un ansamblu complex’’.

Amenajarea turistică se constituie ca o formă particulară a amenajării teritoriului, a planificării fizice, economice şi sociale adaptată unui areal turistic. Teoria amenajării turistice a cunoscut o evoluţie permanenta ,contribuţii mari au adus reprezentanţii scolii franceze (intre care amintim pe J.R. Boudeville, P. Defert, R. Lanquare, G. Cazes), dar şi teoreticieni sau experţi în domeniul turismului din Austria şi Elvetia(Fr.Geigat, H. Todt).

Integrându-se conceptul general de amenajare a teritoriului, noţiune de amenajare turistică a beneficiat de-a lungul timpului de progresele înregistrate şi contribuţiile unor domenii foarte variate ca: ecologia, arhitectura, economia turismului, marketing-ul, sociologia, ştiinţele naturii, etc. Interferenţa sa cu aceste domenii s-a concretizat şi în faptul ca aspecte ale localizării turistice se regăsesc astăzi în preocupările altor specialişti şi compartimente ale economiei, întârziind astfel elaborarea unei teorii închegate a amenajării turistice a teritoriului.

Totodată, a fost necesara o perioada îndelungată de cristalizare conceptuală, pentru a se desprinde în noţiunile iniţiale (localizarea industriala, agricola, amenajarea localităţilor urbane) o noua viziune a dezvoltării turismului, care să răspundă unor nevoi, aspiraţii şi motivaţii fundamental diferite de cele ale localizării altor activităţi.

Astfel, amenajarea turistică a teritoriului poate fi definită printr-un proces dinamic şi complex de organizare ştiinţifică a spaţiului turistic, luând în considerare relaţiile dintre mediu şi colectivităţile umane precum şi toţi factorii care influenţează aceste relaţii . Pe de alta parte amenajarea teritoriului are drept fundament necesitatea adaptării teritoriului la problemele ridicate de dezvoltarea economico-sociala şi se constituie dintr-un ,,inventar de tehnici pentru localizarea activităţilor şi pentru reglementarea utilizării spaţiului’’.

Amenajarea turistica a teritoriului înglobează ansamblul sistemelor de componente naturale, istorice şi culturale ale unei zone, resursele ce reprezintă atracţiile principale şi care motivează călătoria. O asemenea abordare, deşi mai cuprinzătoare intr-un anumit sens, se limitează la repartizarea exclusive geografica a activităţilor, ceea ce nu corespunde decât parţial realităţii şi mai ales orientărilor actuale în privinţa amenajării. Localizarea turistica necesita, cel puţin în măsură egala, o abordare economica şi trebuie conceputa ca o funcţie a mai multor variabile.