Analiza Companiei Aeriene RyanAir

Capitolul 1

Scurt istoric al companiei aeriene Ryanair

Primii ani

Ryanair a fost fondată în 1985 de către Christopher Ryan, Liam Lonergan (proprietarul irlandez al Travel Agent, Club Travel) şi binecunoscutul om de afaceri irlandez, Tony Ryan (nume pe care compania o poartă), fondator al Guinness Peat Aviation. Compania aeriană a debutat cu o aeronavă de 14 locuri Embraer cu turbopropulsor Bandeirante, ce zbura între Waterford şi Aeroportul London Gatwick, cu scopul de a rupe duopolul Londra-Republica Irlandeza singurele care lansau zboruri la acel moment, deţinute de British Airways şi respectiv Aer Lingus.

În 1986, compania a adăugat un al doilea traseu - care zbura Dublin-Luton International Airport, în concurenţă directă cu duopolul Aer Lingus-British Airways pentru prima dată. În conformitate cu Dereglementarea parţială a UE, companiile aeriene puteau începe noi servicii internaţionale de intra-UE, atâta timp cât cel puţin una dintre cele două guverne dădeau aprobarea (aşa-numitul regim "dublu-dezaprobat"). La momentul respectiv Guvernul irlandez refuzat aprobarea, cu scopul de a proteja Aer Lingus, însă Marea Britanie, sub controlul Guvernului Conservator pro-piaţă liberă condus de Margaret Thatcher, a aprobat serviciul. Cu două rute şi două avioane, compania aeriană în devenire a transportat 82.000 de pasageri într-un an. Numărul de pasageri a continuat să crească, dar compania aeriană a simţit o pierdere şi prin 1991, a fost nevoie să recurgă la o restructurare. Michael O'Leary ia fost încredinţată misiunea de a aduce profit companiei aeriene. O'Leary a găsit rezolvarea problemei: practicarea unor tarife reduse, astfel punând în aplicare cursele cu întoarcere rapidă, "no frills" şi fără business class, precum şi operarea unui model unic de aeronave.

O'Leary întors dintr-o vizită la Southwest Airlines a fost convins că Ryanair ar putea face incursiuni uriaşe pe piaţa transporturilor aeriene europeane, la acea vreme dominată de transportatorii naţionali, care au fost subvenţionate pe grade diferite de către ţările mamă. El a concurat cu marile companii aeriene prin asigurarea unui "no frills" şi servicii low-cost. Biletele de avion au fost programate către aeroporturi regionale, care ofereau taxe de aterizare şi manipulare mult mai mici decât taxele din aeroporturile internaţionale. O'Leary, în calitate de şef executiv al companiei, a luat parte la o cascadorie de publicitate, unde a ajutat cu manipularea bagajelor pe zborurile Ryanair de la aeroportul din Dublin. În 1995, după urmărirea consecventă a modelului de afacere low-cost, Ryanair a sărbătorit a zecea aniversare, transportând până la momentul respectiv 2.25 milioane de pasageri.

Anii 1992-1996

În 1992, Dereglementarea Uniunii Europeane (UE) din industria aerian în Europa a dat transportatorilor aerieni dintr-o ţară a UE dreptul de a opera servicii tarifare între alte state ale UE, ceea ce a reprezentat o oportunitate majoră pentru Ryanair. După o flotaţie de succes la Dublin Stock Exchange şi NASDAQ Stock Exchange, compania aeriană a lansat servicii şi la Stockholm, Oslo (Sandefjord Airport, Torp, 110 km sud de Oslo), Paris-Beauvais şi Charleroi în apropiere de Bruxelles. În 1998, cu un capital nou, compania aeriană a investit un masiv de 2 miliarde dolari pentru 45 de aeronave noi Boeing seria 737 - 800.

Anii 2000-2006

Compania aeriană şi-a lansat propiul site în anul 2000, prevăzut cu un sistem de rezervări online iniţial reprezentând doar o mică parte neimportantă a site-ului. Acest sistem a devenit din ce în ce mai folosit, fapt care a contribuit la reducerea preţurilor de zbor prin vânzarea directă a biletelor pentru pasageri, şi astfel fiind excluse costurile impuse de agenţii de turism. Într-un an sistemul de pe site deţinea trei sferturi din toate rezervările. Astăzi este posibilă numai rezervarea prin intermediul site-ului sau prin intermediul call-center-ului "Ryanair direct". Niciun fel alte posibilităţi nu sunt oferite oficial.

Ryanair a lansat un nou centru de operare la Bruxelles South Charleroi Airport în 2001. Mai târziu în acel an, compania aeriană a comandat 155 de aeronave Boeing 737-800(profitând pe deplin de recesiunea în ordinele de avion, după scăderea de călătorii aeriene din septembrie 2001 în urma atacurilor din SUA), şi care urmau să fie livrate peste opt ani din 2002 până în 2010. Aproximativ 100 dintre aceste aeronave au fost livrate până la sfârşitul anului 2005, deşi au existat mici întârzieri la sfârşitul anului 2005, cauzate de întreruperi de producţie.