Brașov - analiza și valorificarea potențialului turistic

INTRODUCERE

Depresiunea Braşovului este cea mai întinsă depresiune din Carpaţii Româneşti, precum şi cea mai tipică depre¬siune intramontană. Situat în Depresiunea Braşovului, oraşul Braşov, este prin mărime şi funcţii, unul din primele centre urbane ale ţării. Apariţia oraşului în acest spaţiu a fost favorizată de convergenţa numeroaselor drumuri comerciale (drumul Branului, Prahovei, Teleajenului, Buzăului şi chiar Oituzului), care legau ţinuturile extracarpatice de cele intracarpatice.

Prima menţiune documentară asupra oraşului datează din 1234, când localitatea apare cu numele de Corona. Face parte din generaţia oraşelor medievale. A evoluat de la o aşezare rurală cu poziţie geografică favorabilă până la oraşul de azi. În anul 1252 este menţionat sub numele de Barasu.

Potenţialul turistic este dat de elmentele cadrului natural cu o mare varietate şi originalitate a peisajului.

Pentru realizarea lucrării am utilizat metode de cercetare specifice disciplinei şi bibliografia exitentă referitoare la regiunea studiată.

I.Caracterizare geografică generală

A.Depresiunea Braşovului

Aşezarea geografică: Depresiunea Braşovului este cea mai întinsă depresiune din Carpaţii Româneşti (2000 km2 lungime 125 km şi o lăţime de 15-20 km), precum şi cea mai tipică depre¬siune intramontană. Limitele sunt următoarele: Munţii Baraolt, Bodoc şi Nemira (N), Munţii Buzăului (SE), Munţii Ciucaş, Piatra Mare, Postăvaru, Bucegi, Piatra Craiului (S), Munţii Ţagla, Măgura Codlei şi Munţii Persani (V) fiind drenată de cursul superior al Oltului şi afluenţii săi.

Relieful este o depresiune de origine tectonică. S-a format la sfârşitul perioadei levan¬tine şi începutul cuaternarului. Are aspectul unei întinse câmpii aluvio-proluviale, cu mai multe ramificaţii sub formă de golfuri sau culoare depresionare şi mai multe trepte de relief (lunci foarte largi, joase şi mlăştinoase, terase, câmpii piemontane şi dealuri submontane). Este constituită din trei mari compartimente: Depr. Bârsei în SV, cu "golfurile" Râşnov, Zărneşti, Vlădeni, Măieruş şi câmpurile joase ale Bârsei, Bodului şi Feldioarei; Depr. Sf. Gheorghe, în partea cen¬trală; Depr. Târgu Secuiesc, în NE, cunoscută şi sub denumirea de Depresiunea Râului Negru. Altitudinea medie este de 530-560 m, valorile cele mai scăzute înregistrându-se în lungul văii Oltului şi a Râului Negru (sub 500 m).

Caractere climatice. Din punct de vedere climatic există aici un topoclimat specific de depresiune intramontană, cu frecvente şi intense inversiuni termice, cu precipitaţii relativ scăzute şi o circulaţie diminuată a aerului (temperatura medie anuală a aerului 7,1-7,6°C; la Bod s-a înregistrat minima absolută din ţară -38,5°C la 25 ian. 1942). Frecvenţa mare a inversiunilor ter¬mice se reflectă în peisaj prin prezenţa aşezărilor omeneşti pe latura piemontană a depresiunii, densităţi mai reduse de populaţie fiind caracteristice fundului depresiunii. Precipitaţiile sunt în jur de 500-580 mm anual, pe fundul depresiunii şi de 700-800 mm în zona de contact. Vânturile predominante sunt cele de nord şi nord-est în jumătatea estică şi cele de nord-vest şi nord-est în cea vestică. Se individualizează un topoclimat al fundului depresiunii cu nuanţe excesive şi un topoclimat cu nuanţe moderate în zona piemontană, la care se adaugă o serie de topoclimate elementare (de pădure, de culturi agricole, de mlaştină, de aşezări etc.).

Apele subterane sunt reprezentate prin izvoare minerale cantonate în compartimentul central şi estic, în jurul oraşului Covasna. Reţeaua de suprafaţă este bine organizată, are ca¬racter convergent şi debite ridicate tot timpul anului. Principala arteră hidrografică este râul Olt (120 km, debitul de intrare în depresiune este de 7,85 mc/s, iar cel de ieşire 39 mc/s). Cursurile apelor sunt domoale, datorită pantelor reduse, meandrate generând de-a lungul lor mlaştini eutrofe (Bod, Stupini, Hărman, Prejmer).

Solurile au o dispunere conformă cu treptele de relief: brune argiloiluviale şi argiloiluviale luvice (în piemonturile înalte, sub păduri de stejar, fag şi fag în amestec cu răşinoase, utilizate pentru pomicultură, păşuni şi parţial pentru culturi de plante); cernoziomuri cambice (în cea mai mare parte a depresiunii, sunt fertile şi cultivate cu cartof şi cereale); soluri gleice şi pseudogleice (în zonele cu exces umiditate); soluri nisipoase (cultivate cu in şi secara, cu productivitate redusă).

Vegetaţia iniţială formată din păduri de stejar pedunculat, stejar în amestec cu frasin, ulm de câmpie, carpen, tei a fost înlocuită cu terenuri construite şi terenuri agricole. Se mai păstrează resturi ale vechilor păduri în apropierea localităţilor Prejmer, Cristian, Măgurele, Bod. Se păstrează şi unele areale cu pajişti secundare. În zonele piemontane înalte se găsesc formaţiuni forestiere formate din păduri de foioase şi amestec cu răşinoase.

Rezervaţii naturale: mlaştinile de la Stupini, Hărman şi Prejmer, Reci, Dealul Cetăţii (Lempeş), stejarii seculari de la Cristian şi Bod, punctul fosilifer de la Purcăreni.

Aspecte de geografie umană. Este o zonă extrem de bine populată datorită potenţialu¬lui de habitat care a atras populaţia încă din neolitic. Majoritatea aşezărilor umane sunt atestate documentar din secolul al XIII-lea. Dezvoltarea economică diferenţiată a celor trei comparti¬mente a generat o densitate diferită a populaţiei, compartimentul cel mai populat fiind Depresiunea Bârsei. Densitatea medie a populaţiei este de 150 loc./kmp,

Oraşele sunt grupate în două categorii: cele cu o tradiţie urbană îndelungată (Braşov, Sf.Gheorghe, Tg.Secuiesc) şi cele noi (Codlea, Râşnov, Săcele, Zărneşti, Covasna). Acestea se diferenţiază şi din punct de vedere funcţional.