Circuit Covasna - Tratament de Relaxare

ARGUMENT

Oamenii au avut dintotdeauna dorinţa de a călători

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurata in alte sectoare-chei din economia mondiala (industrie, agricultura, comert). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umana, cade sub incidenta studiului interdisciplinar, antrenand deopotriva economisti , geografi, psihologi si sociologi. Prin vastul său potenţial uman pe care îl antrenează în desfăşurarea sa, precum şi prin influenţa pe care o exercită asupra domeniilor cu care interferă, turismul acţionează ca simulator al progresului internaţional. La nivelul schimburilor economice comerciale, turismul deţine un loc de frunte. Fluxurile turistice au implicaţii atât economice, asupra sporiri produsului intern brut, în balanţa de plaţi , în atragerea de valută, etc., cât şi sociale, contribuind la sporirea nivelului de cultură a populaţiei, existând astfel valori ce dobândesc recunoaştere internaţională.Primele mentiuni privind preocuparile de a voiaja, apar in antichitate in operele geografului Strabon. Descrierile lasate de Marco Polo cu ocazia periplului sau asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocuparile viitoare privind practicarea calatoriei. Turismul devine un complex fenomen de masa la sfarsitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul inconjurator.

Primele încercări de definire şi caracterizare ale turismului datează din perioada sa de cristalizare – a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a mai fost defint si in alte variante dinte cele mai felurite: “arta de a calatori pentru propria placere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturi, datorita cunoasteri unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitati de refacere a sanatati si de schimbare a mediului inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturi ca rezultat al dezvoltari comertului, industriei si al perfectionari mijloacelor de transport” (Guy Freuler)

Dicţionarul enciclopedic român precizează că turismul este o “ activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe pentru vizitarea regiunilor pitoreşti şi a localităţilor, a obiectelor culturale, economice, istorice.” Acest înţeles se explică şi din punct de vedere etimologic – turism derivă de verbul englez “to tuor” = a călători, a face un tur, a întreprinde un turneu prin, a face o călătorie de plăcere. Acest verb implică ideea de călătorie ca un circuit, un ocol. (“tour” – cu sensul de voiaj, periplu, tur – este mai vechi şi provine din latinescul “turnus”). În întreprinderea unei asemenea călătorie este necesară cunoaşterea adouă elemente: motivaţia călătoriei şi caracteristicile subiectului călătoriei

Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea, definirea subiectului călătoriei, respectiv a turistului. Şi în privinţa acestei noţiuni există diversitate de opinii ale specialiştilor : spre exemplu, A. J. Norval consideră că “turistul este acea persoană care intră într-o ţară străină pentru orice alt scop decât a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau pentru afaceri şi care cheltuieşte in ţara în care se află temporar banii câştigaţi în altă parte “, sau profesorul englez F. W. Ogilvie care includea în categoria turiştilor toate “persoanele care îndeplinesc următoarele două condiţii : se află în locuri îndepărtate de casă, mai puţin de un an şi cheltuiesc bani în locurile respective fără să câştige acolo “

Conferinţa Naţiunilor Unite despre turism şi călătorii internaţionale renumită la Roma în 1963 a recomandat utilizarea termenului de vizitator internaţional pentru a desemna “orice persoană ce vizitează o ţară, alta decât cea în care se află reşedinţa sa obişnuită, pentru orice alt motiv, altul decît acela de a desfăşura o ocupaţie remunerată în interiorul ţării pe care o vizitează “ Definiţia se referă la două categorii de vizitatori :

• turiştii – vizitatori temporari care stau cel puţin 24 de ore în ţara vizitată şi ale căror motive de călătorie pot fi grupate în : loisir (recreere, sănătate, sport, odihnă, studii sau religie), afaceri, familie, misiuni şi reuniuni ;

• excurşioniştii – vizitatori temporari ai căror sejur în ţara vizitată nu depăşeşte 24 de ore,. Deci nici o noapte şui călătores pentru propria plăcere.

Tot atunci a fost definit şi călătorul (turistul) în tranzit, considerată a fi orice persoană care traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore cu condiţia ca opririle să fie de scurtă durată şi / sau să aibă alte scopuri decât cele turistice

Specialiştii şi cercetătorii în domeniul au ajuns la concluzia că turismul trebuie tratat şi înţeles ca o activitate economică distinctă şi o componentă de bază a economiei naţionale. Din acest punct de vedere, turismul are un dublul rol si anume :

a. rol economic direct – se referă la crearea unor venituri care la rândul lor alimentează venitul naţional prin fonduri valutare şi deci ajută la ridicarea economiei socială şi culturală a unor zone, regiuni din România.

b. rol economic indirect - adică stimularea şi dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale.

CAPITOLUL 1: GENERALITĂŢI PRIVIND ACTIVITATEA DE TURISM

.

1.1 FACTORI CARE DETERMINĂ EVOLUŢIA TURISMULUI

A) După natura social economică :

a. Factori economici :

- veniturile populaţiei şi modificările acestuia;

- preţurile şi modificările acestora;

- preţurile şi tarifele;

- oferta turistică.

b. Factori tehnici :

- performanţele mijloacelor de transport ;

- tehnologiile de costrucţie;

c. Factori sociali :

- urbanizarea ;

- timpul liber ;

d. Factori demografici :

- evoluţia numerică a populaţiei ;

- modificarea duratei medie a vieţii ;

- structura pe sexe ;

- grupe de vârstă şi socio – profesională.

e. Factori pshihologici educativi şi de civilizaţie :

- nivelul de instruire ;

- setea de cultură ;

- dorinţa de cunoaştere ;

- caracterul individului ;

- temperamnetul ;

- modă

f. Factorii organizatorici :

- formalităţi la forntiere ;

- facilităţi sau priorităţi în tursmul organizat ;

- regimul vizelor ;

- diversitatea aranjamentelor.

B) După durata de timp a acţiunilor :

a. Factori de influenţă permanetă :

- creşterea timpului liber ;

- modificarea veniturilor ;

- mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei ;

b. Factori conjuncturali :

- crizele economice ;

- dezechilibrele politice şi convulsiile sociale ;

- confruntările arborate ;

- catastrofele naturale

C) După importanţa în determinarea fenomenului turistic :

a. Factori primari :

- oferta turistică