Covasna

Capitolul 1 Potentialul turistic natural

1.1 Localizare, geologie si relief

Vestitul oraş balnear Covasna, se întinde la poalele Munţilor Breţcu, de la Cartierul de jos până în Valea Zânelor, având o lungime de 9 kilometri. Înălţimea deasupra nivelului mării în centrul oraşului este de 560 m, la capătul de jos al căii ferate cu plan înclinat este de peste 600 m.

Localitatea se compunea cândva din două părţi de sine stătătoare, Covasna şi Voineşti, dar care au avut deja din secolul al XVI-lea o singură administraţie.

Locul amplasării este foarte interesant: dinspre nord, est şi sud înconjurată de munţi, cu deschidere spre vest spre Bazinul Trei Scaune.

Renumitul geolog din secolul al XIX-lea, Hankó Vilmos are numai cuvinte de laudă referitor la amplasarea oraşului: “Este un ţinut foarte frumos, având seninătatea şesului şi maiestuozitatea munţilor. Din valea care se întinde adânc între munţi, curge zgomotos apa pârâului Covasna. Apa curată a pârâului despică comuna în două.”

Amplasamentul oraşului ne explică faptul că pe teritoriul său sau fost descoperite artefacte chiar şi din era neolitică

Statiunea balneoclimaterica permanentã de interes naţional se afla la 31 km de Sf. Gheorghe, la 60 km de Braşov si la 250 de km de Bucureşti. Staţiunea Covasna are 12200 locuitori si are in subordine administrativa localitatea Chiuruş.

Prima atestare documentară a oraşului Covasna datează din anul 1548. În lista localităţilor întocmită în anul 1567. Covasna este prezentă ca având 61 de case (porţi). Suprafaţa sa este de 15.800 hectare, din care 796 hectare teren intravilan. Teritoriului oraşului se întinde de la râul Negru din şes până la vârful Lăcăuţi (1.777 m). De oraş aparţine şi satul Chiuruş, aflat la 2,5 km către sud, satul fiind locul de naştere al savantului Kőrösi Csoma Sándor.

Pentru explicarea numelui localităţii au fost create mai multe teorii. Unii se cufundă în lumea legendelor, alţii caută explicaţii lingvistice. O părere ar fi că în limba hindi cuvântul Covasna înseamnă locaş de ciori. Probabilitatea cea mai mare o are teoria originei slave: în limbile slave cuvântul “cvasna” înseamnă acru, ceea ce poate fi o referire la apele minerale acide (cu dioxid de carbon). De altfel în Trei Scaune numele de origine slavă nu sunt rare: Lisznyó (Lisnău), Borosnyó (Boroşneu), Doboly (Dobolii), Papolc (Păpăuţi), Csernáton (Cernat) etc. dovedind că înaintea sosirii secuilor pe aceste meleaguri, locuiau aici slavii.

Cunoscută, în general, prin mofetele şi apele minerale curative, zona Covasnei este bogată şi în alte resurse necesare vieţii şi activităţilor umane climat tonic (cu veri răcoroase şi ierni friguroase), precipitaţii normale (mai reduse în depresiune şi mai abundente pe crestele munţilor), terenuri fertile şi bune pentru practicarea agriculturii, pajişti alpine folosite intens de crescătorii de animale, păduri de conifere (molid, brad, pin) şi foioase (gorun, carpen, fag, stejar etc), pietre de construcţii (gresii, calcare, argile), minereuri de fier (limonit, siderit, melanterit) şi sare (pe dealul Sóstónyaka - Gâtul lacului sarat).

Toate aceste elemente geografice şi geologice amintite au favorizat apariţia în zona localităţii Covasna a aşezărilor umane încă din preistorie. Unul din cele mai cunoscute situri arheologice este cel de pe Dealul Cetăţii sau "Cetatea Zânelor".