Despre Bușteni

1. Prezentarea generala a statiunii

Busteni este o statiune balneoclimaterica, de interes general, permanenta, in judetul Prahova.

Este asezata pe cursul superior al Prahovei, la o altitudine de 800 – 950 m. este invecinata, la nord, cu Azuga si Predeal, iar la sud cu Sinaia. Culoarul Vaii Prahovei, care strabate statiunea de la nord spre sud, este marginit, spre vest, de abruptul adevaratei fortarete a masivului Bucegi, iar spre est de cateva culmi domoale secundare (Sorica, Garbova, Cumpatu) ale muntilor Garbova. Prezenta afluentilor de pe dreapta Prahovei, Valea Cerbului, Valea Alba si Valea Jepilor, a oferit vetrei statiunii posibilitatea de a se extinde tentacular, de-a lungul acestor vai, pana sub abruptul Bucegilor. Spre sud, pe dreapta Prahovei, orasul se extinde cu localitatea Poiana Tapului, iar pe stanga vaii, pe plaiul piciorului muntelui Zamora, cu cartierul avand acelasi nume.

Cai de acces:

- Cu mijloace rutiere pe DN1 (E60: Constanta – Bucuresti – Brasob – Cluj - Bors), la 131 km de Bucuresti si 40 km de Brasov

- Cu trenul: pe magistrala Bucuresti – Brasov la statia Busteni. El este o importanta statie CFR de pe magistralele feroviare care leaga capitala cu centrul, nordul, sau nord-vestul tarii, parti ale magistralelor europene care unesc sud-estul Europei cu Occidentul

- Aeroportul international Otopeni se afla la 111 km, iar cel national de la Baneasa la 124 km

- Cel mai apropiat punct de frontiera este cel de la Giurgiu, la 195 km (rutier si feroviar)

Teritoriul de astazi al orasului Busteni a gazduit, pe vremuri, administratia comunei Podul Neagului, care inainte de 1864 cuprindea catunele Predeal, Azuga, Busteni, Zamora, Poiana Tapului, Sinaia, Izvorul, Posada, catunul Podul Neagului.

Incepand din 1874, in locul denumirii Podul Neagului, asezarea s-a numit Sinaia. In acelasi an, primaria a fost mutata pe teritoriul de astazi al Sinaiei. Satul Busteni a apartinut de Sinaia pana la 1884 cand, impreuna cu Poiana Tapului, Zamora si Azuga, a intrat in administratia comunei Predeal. La 1 iulie 1908 localitatea Busteni a devenit comuna de sine statatoare cuprinzand satele Poiana Tapului si Zamora. Din 1946, actuala statiune a intrat in randuloraselor tarii. Istoria Bustenilor si a vaii superioare a Prahovei este strans legata de dezvoltarea industriala si turistica. Statiunea Busteni a fost vizitata, de-a lungul timpului, de numeroase personalitati ale stiintei, artei si literaturii romanesti. Unele numai in trecere prin Busteni, altele au poposit in vacante sau chiar au locuit aici o vreme mai indelungata. Dintre cei care au fost oaspeti ai Bustenilor, s-au indragostit de peisajele lor, au vorbit ori au scris despre aceste meleaguri, amintim cateva nume: George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, Nestor Urechia, Gheorghe Titeica, Nicolae Iorga, Ion Simionescu, George Bacovia, Cezar Petrescu.

2. Descrierea potentialului turistic

Asezata in culoarul Vaii Prahova, la contactul dintre Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali, statiune Busteni dispune de un cadru geografic plin de contraste si pitoresc. Principalele inaltimi depasesc frecvent 1 700 – 2000 m, fiind reprezentate prin: Mintii Baiului – vf Baiului (1 826 m); Muntii Bucegi – Muntele Obasia (2 005 m), Piciorul Babelor cu vf Baba Mare (2 292 m), Muntele Laptici (2 180 m), Piatra Arsa (2 101 m), vf Jepii Mari (2 071 m). Toate aceste inaltimi include roci calcaroase si conglomerate care dau un relief aparte dominat de abrupturi, chei (Ialomitei, Zanoagei), pesteri (Ialomitei). In est, relieful Muntilor Garbovei se infatiseaza cu un profil montan domol, din care se desprind, perpendicular pe Prahova, o serie de culmi secundare, cu spinari largi si altitudini de 1 400 – 1 600 m. De la Clabucetul Predealului, in nord, si pana dincolo de Piscul Cainelui, in sud, aceste tentacule montane (Sorica, Zamora, Cumpatu) alcatuiesc o treapta intermediara odihinitoare intre culmea Garbovei si vatra statiunii. In opozitie cu acest aspect al reliefului, spre vest, abruptul Bucegilor, pe cat de apropiat, pea tat de salbatic, limiteaza brusc culoarul Vaii Prahova. Largile culmi montane de la poalele marelui zid, desfasurate sub forma unor plaiuri inguste (de la nord la sud: plaiul Munticelul, plaiul Valea Seaca, plaiul Stanei, plaiul Paltinului), inscrise intr-o treapta de 1000 m – 1 200 m, pun si mai bine in evidenta peretii stancosi. Caraimanul (2 384 m), Claia Mare (1 852 m), Jepii Mari (2 071 m) par mai degraba niste turnuri suspendate pe ziduri de piatra, dominand cu severitate adancurile marelui culoar prahovean, deact varfuri indepartate ale ramurei muntoase. Culmile montane secundare, care se gasesc in apropierea statiunii, au altitudini mai reduse (1 450 – 1 800 m) si ofera un peisaj mai uniform, chiar monoton.