Dezvoltarea turismului balnear în stațiunea Călimănești prin prisma SC Sind România SRL sucursala Căciulata

INTRODUCERE

Turismul reprezintă, prin conţinutul şi rolul său, un fenomen caracteristic al civilizaţiei actuale, intercorelat cu celelalte componente ale vieţii economice şi sociale, tinzând să ocupe o pondere tot mai mare în ansamblul economiei.

Se poate sublinia faptul că dezvoltarea turismului, cu o remarcabilă rapiditate şi continuitate, constituie unul din principalele evenimente socio-economice ale secolului XX.

Volumul în continuă creştere şi importanţa tot mai mare acordată pe plan mondial activităţile de prestări servicii (în general) şi de prestări servicii turistice (în particular), justifică încadrarea acestora într-un sector distinct al economiei naţionale, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea generală de „sector terţiar”.

Esenţa sectorului terţiar rezidă în principal în prestarea unei game diverse de servicii, îndeplinind astfel o funcţie social-economică importantă: funcţia de verigă de legătură între ramurile economiei naţionale.

Includerea turismului în sectorul terţiar se justifică şi prin aceea că toate activităţile turistice sunt activităţi de prestaţii, atât în cazul serviciilor specifice, cât şi în cazul serviciilor conexe de care beneficiază direct sau indirect, industria turistică.

Datorită caracterului eterogen al acestor activităţi şi datorită interferenţelor serviciilor turistice cu alte activităţi ale sectorului terţiar, indicatorii economici

folosiţi pentru măsurarea volumului activităţii turistice nu sunt în toate cazurile suficient de reprezentativi pentru a permite determinarea cu precizie a ponderii turismului în totalul efectelor economice ale sectorului terţiar.

Rolul turismului în economia unei ţări a crescut tot mai mult, impactul său asupra altor ramuri şi sectoare ale economiei, contribuţia sa la creearea PNB devenind tot mai evidentă. Turismul este şi un factor de diversificare a structurii sistemului economiei naţionale prin apariţia unor ramuri a căror activitate e legată de cea turistică prin lărgirea şi reorientarea producţiei unor ramuri consacrate.

Turismul contribuie de asemenea la utilizarea mai bună a forţei de muncă. La 100 de noi locuri de muncă în turism se creează între 60-80 locuri de muncă în construcţii şi agricultură. Importanţa turismului decurge şi din faptul că, aceasta contribuie la atenuarea unor dezechilibre teritoriale, permiţând integrarea în circuitul mondial a unor zone mai sărace din punctul de vedere al resurselor pentru industrie, al resurselor umane, etc. În ce priveşte contribuţia turismului la protejarea mediului, specialiştii sunt unanimi în a aprecia că, prin amenajarea turistică se încearcă punerea în valoare a resurselor concomitent cu protejarea lor. Problemele se rezolvă prin amenajare turistică.

Turismul contribuie la ridicarea calităţii vieţii, permiţând o utilizare eficientă şi raţională a timpului liber, în acelaşi timp un mijloc de recreere, instruire, contribuind la refacerea capacităţii de muncă.

Turismului contribuie şi la ridicarea nivelului de instruire şi civilizaţie a omului, asigură un plus de informare prin contracte cu alte civilizaţii, intensifică legăturile dintre populaţii.

Nivelul de dezvoltare al turismul reprezintă un indice de calitate al progreselor înregistrate în comerţul mondial al progresului comerţului mondial. Rolul turismului se manifestă pe mai multe planuri şi anume: creşterea schimburilor internaţionale, diversificarea acestora, echilibrarea balanţei de plăţi.

Turismul contribuie şi la diversificarea exporturilor. Pentru ţările receptoare de turişti, cheltuielile făcute cu nonrezidenţii echivalează cu un export de marfă: „export intern de marfă”. Pentru ţările emiţătoare de turişti, cheltuielile făcute în străinătate de turişti, echivalează cu un export de mărfuri care, în alte condiţii, nu se pot exporta sau se pot exporta dar cu riscuri mari. Pornind de la această contribuţie reflectată şi printr-o reducere a cheltuielilor comparativ cu exportul, rezultă că turismul reprezintă o sursă de economie a valutei.

Toate cele menţionate mai sus reprezintă tot atâtea argumente în favoarea dezvoltării turismului. Analizând dinamica dezvoltării turismului pe plan mondial în ultima perioadă, rezultă că, circulaţia internă şi internaţională se dezvoltă ascendent, în ritmuri care depăşesc ritmurile înregistrate în multe alte sectoare ale economiilor ţărilor care îşi dezvoltă industria turismului.