Evaluarea Resurselor Turistice din Harghita

Motto: „Daca vei trai in conformitate cu natura, nu vei fi niciodata sarac, daca vei trai in conformitate cu parerile nu vei fi niciodata bogat!”- Seneca

Introducere

Turismul este un fenomen social-economic in continua expansiune generat de nevoia umana de cunoastere, recreere si recuperare fiico-psihica in conditiile unei civilizatii solicitante, dar cu posibilitati materiale superioare pentru majoritatea populatiei.

Resursele turistice reprezinta totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de originea lor si de relatiile dintre ele. Este una dintre categoriile de baza ale geografiei turismului, stand la baza aparitiei si dezvoltarii fonomenului turistic a carui “materie prima” se constituie. El determina marimea, intensitatea si diversitatea fluxurilor turistice, respective valoarea intrinseca a consumului touristic, si prin acesta, a eficientei economice. Se deosebesc doua grupe majore de obiective ce compun fondul turistic si anume cele apartinind cadrului natural (relief, structuri litologice, climat, hidrografie, vegetatie, fauna) si cele de provenienta antropica ( vestigii istorice, edificii religioase, muzee, etnografie).

Cap 1. Judeţul Harghita: amplasare, clima si condiţii de acces

Judeţul Harghita are o suprafaţa de 6.639 kmp. (2,77% din suprafata ţării) 319.108 locuitori (7 ianuarie 2006) 80,2% maghiari, 17,1% români, 2,4% ţigani, 0,2% germani, 0,1% alte naţionalităţi. Căile de comunicaţii: feroviare (165 km elctrificaţi), rutiere (500 km modernizaţi); tronsonul drumului european E 572 între Topliţa şi Băile Tuşnad (are 4 noduri rutiere spre Moldova şi centrul Transilvaniei). Principalele localităţi sunt Miercurea-Ciuc, Băile Tuşnad, Bălan, Borsec, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Topliţa, Vlăhiţa, Praid.

Istoria judeţului, atât în vremea în care existau unităţile teritoriale de auto-administrare tradiţionale, cât şi în vremurile în care aceste teritorii au aparţinut altor regiuni, a fost definită de secuime, până în ultima perioadă a erei moderne.

Istoria Ciucului şi Odorheiului este inseparabilă de istoria generală a Secuimii, deoarece amândouă la început erau formate dintr-o suită de mici aşezări cu un număr relativ mic de locuitori, fără forţa necesară pentru influenţarea mersului istoriei. Secuimea - deci şi locuitorii acestei zone - au participat la toate războaiele şi bătăliile importante ale regilor Ungariei. Funcţiile în secuime au fost moştenibile în rândul păturii superioare - primorii. După ele a urmat pătura familiilor cu proprietăţi mai mici, care erau totuşi capabile să trimită călăreţi în război - primimpilii. Ultima pătură este reprezentată de cei mai puţin înstăriţi, capabili să echipeze numai războinici pedestriani – pixidarii.

În secolul al XV.-lea începe perioada de transformări şi reconstrucţii masive ale bisericilor în stil gotic, având ca prim obiectiv fortificarea acestora, ca reacţie la desele incursiuni tătăreşti. Apar turnurile înalte, puternice care ofereau vizibilitate mărită (de regulă în partea vestică a bisericilor), echipate cu elemente de construcţii defensive, specifice cetăţilor medievale şi îngrădirile fortificate ale bisericilor. Biserica din Dârjiu de exemplu nu numai că a fost îngrădită şi turnul fortificat, dar întreaga biserică a fost supraînălţată şi completată cu elemente defensive.

1.1Amplasare. Relief. Clima

Judeţul Harghita este situat în partea centrală a Carpaţilor Orientali şi în partea estică a Podişului Transilvaniei, în partea centrală a României. Se învecinează cu judeţele Suceava la nord, Neamţ şi Bacău la est, Covasna şi Braşov la sud şi Mureş la vest. Datorită poziţiei sale, asigură legături rutiere şi feroviare între cele două mari regiuni geografice şi istorice – Transilvania şi Moldova.

Suprafaţa judeţului este străbătută de la nord-vest spre sud-est de două şiruri de munţi: în partea centrală se desfăşoară pe cca. 150 km lungime şirul munţilor vulcanici Căliman (2100 m) - Gurghiu (1778 m) - Harghita (1800 m); în partea estică se întinde şirul munţilor zonei cristalino-mezozoice şi a flişului cretacic - Bistricioarei (1689 m), Giurgeului (1575 m), Hăşmaşului (1792 m), Ciucului (1490 m) şi Nemirei. Cele două şiruri muntoase sunt despărţite prin depresiunile intramontane Bilbor, Borsec, Giurgeului, Ciucului şi Casinului.