Impactul dezvoltării turismului în stațiunea Băile Felix asupra vieții economice și sociale a comunităților locale

INTRODUCERE

Ca un domeniu realtiv nou de cercetare, turismul prezinta o complexitate în continua crestere, în plan economic sintetizând rezultatele unui mare numar de activitati, iar în plan psiho-social constituindu-se ca modalitate superioara de organizare a timpului liber, în care se recupereaza energiile cheltuite în procesul muncii de orice fel, dar are loc, în mod intrinsec, si dezvoltarea personalitatii umane, sporirea capacitatii sale creative.Acest domeniu - turismul - antreneaza un circuit greu de masurat de valori si valori de întrebuintare, valorifica superior petrimoniul natural si antropic al unei tari, îmbogatindu-le continuu, satisfacând multiple motivatii umane.Ca fenomen continuu, turismul s-a nascut dintr-o necesitate si a capatat amploare pe masura ce mijloacele de transport au evoluat, comsumul de energie psihica si nervoasa a crescut, iar mediul urban la îndepartat pe om din mijlocul naturii, singura în stare sa-l purifice si sa-i redea fortele cheltuite.Astfel, turismul, a reustit sa se impuna rapid în viata sociala si economica din a doua jumatate a secolului nostru printr-o dezvoltare spectaculoasa. Economia de piata, impune agentilor economici schimbarea mecanismului de elaborare a produsului turistic, mai precis determinarea cu exactitate a cererii reale de vacante, apoi pe baza analizelor privind capacitatea de absorbtie a pietei sa întreprinda masuri organizatorice necesare în vederea conceperii si comercializarii produsului turistic. Aceasta justifica implementarea conceptului de marketing în turism. Pe plan social, turismul asigura accesul oamenilor la tezaurul de civilizatie si frumusete al societatii, faciliteaza schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod egal la formarea intelectuala a indivizilor si la formarea relatiilor interstatale.Pe plan economic, turismul se dovedeste a fi un factor a progresului economic, cu largi si pozitive implicatii asupra dezvoltarii întregii societati. Astfel prin faptul ca actioneaza în directia introducerii în circuitul economic (intern si international) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural-istorc, de mare atractie, si a unora din realizarile contemporane în domeniile constructiilor si artei, turismul se constituie într-un factor dinamizator al sistemului economic si social, într-un mijloc de diversificare a structurilor economice, într-un factor de optimizare a structurii economiei locale.Turismul, din punct de vedere economic, este un consumator de bunuri si beneficiar de servicii. Din mijloacele financiare realizate prin acest consum, o parte revin factorilor generatori directi din economia turistica, ca venituri, o alta parte intra în bugetul statului sub forma impozitelor si taxelor, iar o a treia parte este transmisa diverselor ramuri ale economiei pentru prestatiile anterioare.

CAP 1 TURISMUL SI IMPACTUL ASUPRA DEZVOLTARII REGIONALE

La nivelul economiei naţionale, turismul face parte din sistemul serviciilor, având în vedere modul de evoluţie a pieţei turistice interne şi externe, turismul deţine componente macrostructurale, mezostructurale şi microstructurale.

Componenta macrostructurală porneşte de la relaţia pe care o are turismul cu celelalte ramuri economice. Toate schimbările şi ajustările macroeconomice afectează şi acest sector de activitate. În mod concret la acest nivel macroeconomic turismul trebuie să atingă capacitatea de a produce o gamă variată şi atractivă de servicii care să ajungă la avantaje comparative faţă de alte produse similare şi să fie în concordanţă cu protecţia mediului.

Latura mezostructurală include o serie de acţiuni care influenţează direct şi indirect orice activitate turistică majoră. Astfel, există următoarele categorii de acţiuni:

– acţiuni instituţionale, prin care organisme guvernamentale centrale şi regionale locale îşi pot elabora politici de dezvoltare, stabilind principalele priorităţi;

– acţiuni legislative prin care se stabilesc coordonatele de dezvoltare, control, promovare a produselor şi a serviciilor turistice;

– acţiuni de alocare a resurselor prin care se pot defini modalităţi de exploatare a resurselor turistice, dar şi cele energetice cu impact direct asupra costurilor finale;

– acţiuni de mediu prin utilizarea de echipamente nepoluante, în unităţile turistice generatoare de servicii turistice multiple.

La nivel microeconomic, s-au conturat câteva principii generale valabile care sunt aplicabile prin orice industrie turistică, din orice ţară:

- în turism, mediul înconjurător are cea mai mare valoare şi importanţă fiind suportul acestuia;

- în turism, produsele şi serviciile turistice să fie în corelaţie cu întregul potenţial disponibil la nivel urban şi rural, dar şi cu influenţe turistice;

- în turism, programele propuse şi derulate trebuie să fie în concordanţă cu caracteristicile calitative şi cantitative ale resurselor existente;

- în turism trebuie să existe iniţiative prin care să se asigure o poluare minimală a mediului şi să sprijine acţiunile de reecologizare;

- în turism pot fi exploatate şi valorificate resursele naturale şi culturale mai puţin cunoscute, dar autentice, singulare care pot atrage turişti şi pot limita orientarea către zonele cu fluxuri turistice puternice. (WTV – Agenda 21 for the Travel and Tourism Industry, 1995)