Islanda

Islanda

1. Date generale

Islanda face parte din ţările nordice ale Europei, este cea mai mică tara nordica după populaţie şi penultima după suprafaţă, aceasta având aproximativ 319.000 de locuitori şi 103.000 km2 .

Limba islandeză este una din cele mai apropiate, dintre limbile nordice, de vechea limbă « Norse », care era vorbită în întreaga Scandinavie. Engleza este a doua limbă ca răspândire în Islanda, cunoscută de circa 90% din populaţie. Deşi Danemarca a fost puterea colonială timp de secole, limba daneză nu este larg răspândită, fiind, totuşi, obiect de predare în şcoli.

Capitală să este Reykjavik, cea mai nordică din lume, este situată în sud-vestul Islandei, în golful Faxaflόi, este protejat de vânturile sălbatice din nord de Muntele Esja şi presărat cu izvoare geotermale din care se ridică coloane lungi de aburi.

Cel mai mare oraş, în afară capitalei, este Akureyri, aflat în nordul ţării, cu o populaţie de circa 16.000 locuitori. Populaţia Islandei este răspândită de-a lungul coastei, interiorul ţării fiind, în bună măsură, nelocuibil. Cea mai mare concentrare de populaţie, inclusiv capitală, se afla pe coasta de sud-vest. Circa 91% din populaţie locuieşte în zonele urbane şi 9% în comunităţi rurale.

„Ţara focului şi a gheţii” se afla pe un strat bazaltic de aproximativ 600 m, format în urma unei erupţii vulcanice înregistrate acum circa 20 milioane de ani, şi este traversată de Dorsala Medio-Atlantica, o falie apărută prin depărtarea plăcii tectonice euro-asiatice de cea nord-americană în procesul de deriva a continentelor.

Aproape jumătate din suprafaţa ţării este ocupată de un platou deşertic, iar 12% constituită din uriaşe calote de gheaţă care se metamorfozează permanent şi împing spre marginea lor pustiuri de morene.

2. Clima Islandei

Islanda are un climat temperat oceanic, cu ierni destul de blânde şi cu veri răcoroase, unde temperatura poate urca vara până la 12°C ziua, iar iarna coboară până la 0°C. Curentul cald din Golful Mexicului şi vânturile sud-vestice din Atlantic asigura o vreme destul de blândă pe coasta vestică, cu temperaturi mai mari decât la Zürich sau New York.

Apropierea de Cercul Polar face că Islanda să aibă în mijlocul iernii doar câteva ore de lumină (la 1 ianuarie 3 ore şi 25 minute la Reykjavik, iar la Ísafjörður 3 ore şi 9 minute), fapt răspunzător de tulburările afective de sezon, care, după unele studii afectează 3,8% din populaţia ţării, dar au parte şi de fenomene extraordinare precum aurora boreală, iar în lunile iunie şi iulie de soarele nocturn.

Aurora boreală poate fi văzută de la sfârşitul lui septembrie până la începutul lunii mai, în nopţile senine, ea este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Soarele de la miezul nopţii seamănă mai degrabă cu un apus pentru noi. Explicaţia acestui fenomen se bazează pe teoria de mişcare a planetelor.

Pământul se roteşte în jurul Soarelui (mişcarea de revoluţie) generând succesiune a anotimpurilor, dar şi în jurul axei sale generând succesiunea noapte-zi, deoarece axul Pământului este înclinat cu aproximativ 23 de grade , ceea ce înseamnă că zona ecuatorială este mereu la aceeaşi distanţă faţă de Soare, însă polii Pământului se apropie şi se depărtează de acest ax pe parcursul anului. Vara, Polul Nord este îndreptat către Soare, iar iarna invers, astfel în timpul verii, regiunile din emisfera nordică sunt luminate de soare de la câteva ore până la 6 luni, în funcţie de latitudine, pe măsură ce ne apropiem de pol numărul zilelor cu soare creşte continuu. În schimb la Polul Sud lucrurile se petrec invers, anotimpurile sunt inversate.