Islanda

CAPITOLUL I - PREZENTAREA ŢĂRII

Islanda este o insulă situată în Atlanticul de Nord, între Norvegia, Scoţia şi Groenlanda, cu o suprafaţă de 103.000 km2. Punctul cel mai nordic al insulei este la mică distanţă de Cercul Polar, care traverseză mica insulă Grímsey.

Linia de coastă măsoară 4.970 kilometri, iar zona economică exclusivă de 200 mile nautice se extinde pe o suprafaţă de 758.000 kilometri pătraţi în apele înconjurătoare. Coastele sunt stâncoase şi neregulate, cu numeroase fiorduri, exceptând sudul, cu plaje nisipoase şi fără porturi naturale.

De origine vulcanică, Islanda este alcătuită din zona de coastă joasă şi interiorul muntos, cu mai mulţi gheţari. Cea mai înaltă altitudine este vârful „Hvannadalshnúkur”, de 2.119 metri. Circa 12% din suprafaţa insulei este acoperită de gheţari, între aceştia gheţarul „Vatnajökull” fiind cel mai mare din Europa.

Figura 1.01 - Date geografice şi naturale

Islanda este situată în zona «Dorsalei Sub - Atlantice» (Mid - Atlantic Ridge), cu vie activitate vulcanică (sunt consemnate 30 de erupţii vulcanice majore în ultimii 200 de ani). Sursele geotermanle – apa încalzita natural la circa 95 grade C- reprezintă principala sursă pentru încălzirea clădirilor de interes public, precum şi a locuinţelor. Căderile naturale de apă şi râurile constituie surse de potenţial ridicat pentru producerea energiei hidroelectrice ieftine şi nepoluante.

Cea mai mare parte din pământul arabil, estimat la circa 20% din întreaga suprafaţă, este situat de-a lungul coastei. Majoritatea aşezărilor urbane se află situate de-a lungul litoralului sudic şi sud-vestic al insulei.

1.1 Clima

Climatul Islandei este rece-temperat oceanic. Ţara beneficiază de un climat mai cald decât ar indica latitudinea nordică, parţial datorită curentului marin cald Gulf Stream, care scaldă coastele de sud şi de vest. Marea nu îngheaţă în porturi iarna, însă gheaţa poate împiedica traficul maritim de-a lungul coastelor nordice ale insulei.

Zona marină din jurul insulei reprezintă una din cele mai prolifice bazine de pescuit din lume. Aceasta se datorează, în mare măsură, largului platou continental ce înconjoară Islanda, care facilitează dezvoltarea resurselor de hrană şi rapida reciclare a acestora. Fiordurile lungi şi înguste asigură o bază nutritivă bogată pentru majoritatea speciilor de peşte şi, deasemenea, un adăpost potrivit pentru vasele de pescuit.

Spre coastele islandeze converg două mase de apă diferite, având originea în lanţul muntos submarin ce se întinde din Scoţia până în Groenlanda, lanţ ce separă, în bună măsură, apele mai calde ale Atlanticului de apele mai reci ale Oceanului Arctic. Puternicii curenţi atmosferici şi oceanici ce înconjoară insula au o influienţa fundamentală asupra mediului marin formând, pe platoul continental, condiţii de hrană şi de temperatură, ideale pentru viaţa marină.

În Islanda există numai două anotimpuri - vara şi iarna – care coincid cu perioadele de ziuă polară şi respectiv de noapte polară. Verile sunt blânde iar iernile sunt răcoroase

În timpul zilei polare vizibilitatea depăşeşte cu mult limita obişnuită la noi. Când cerul este senin, fără ceaţă se pot vedea munţii la o depărtare de 100 km.

În timpul nopţii polare, datorită atmosferei clase şi reci apar aurorele boreale, jocuiri feerice de lumini albastre, verzi, roşii care atârnă ca nişte draperii transparente.