Locul Turismului în Economia Greciei

INTRODUCERE

Grecia se afla intr-o zona geografica planetara privilegiata, inzestrata cu o frumusete naturala deosebita.

Este tara indragita a zeilor, fiind inzestrata cu o clima favorizata, cu un cer albastru si senin si cu o imbratisare limpede si calda a marii, mediu in care s-a dezvoltat Omul cultivat, sensibil, Omul filozof, matematician, istoric, Omul inzestrat cu fantezie si cu gratie.

Mostenirea lui grea, grecul isi poarta adversitati istorico politici precum decursul a 2500-3000 de ani, fiind responsabil dublu fata de umanitate care il compara cu modelul Omului din epoca de glorie al Atenei antice.

Valorile spirituale, filozofia, arta, organizare politica si conducerea corecta de stat sunt concepte innascute cu existenta elena si erau intotdeauna puncte de referinta ale civilizatiilor altor popare. Grecia este patrunsa in bizantinul Mediteranean si se bucura de apele ei albastre, impodobindu-si peisajul acvatic cu 3000 de insule. In coltul SE al Europei, Grecia este terminatia peninsulei balcanice si in acelasi timp centrul de intalnire a Vestului cu Estul. Pozitia aceasta fatala este cauza istoriei turbulente si a tintelor diferitelor popoare.

Inteligenta este cel mai mare dar etern dat vreodata omului.

Acesta ii permite lui sa inteleaga, sa existe, sa creeze sis a evolueze. Cunoasterea, oricat ar fi de vasta, are limitele ei.

Pana cand vor fi extinse aceste limite, inteligenta este insetata de intregire. Astfel omul acelei epoci indepartate, dorea sa cunoasca, deoarece se simtea neputincios si vulnerabil intr-o lume incomensurabila. II preocupa inceputul si sfarsitu si toate elementele supranaturale pe care nu putea sa le stapaneasca. Cu inteligenta a incercat in constiinta lui sa creeze lumea. Folosind primele informatii luate din mediul sau direct, a valorificat cunoasterea si experienta in timp ce cu imaginatia sa a creat restul. Avea nevoie de un “ mit “ pentru ca acesta era adevarul sau. Credinta in acesta ii aducea certitudini in legatura cu lumea din jurul sau. Vom accepta deci aceste mituri intr-o semnificatie a lor conventional ca o descriere ce ne informeaza si ne explica o veche ordine a lumii.

Continutul mitologiei grecesti nu este un lucru simplu. Exista o serie nesfarsita de povestiri din diverse timpuri si de diverse origini asupra carora s-au facut incercari de clasificare si nu numai atat. A mai fost nevoie de studiu, de verificari cu mituri paralele sau povestiri istorice si evenimente pentru argumentarea acestora. Orica tar parea de ciudat mitul elen, nu este in intregime “ o poveste “ . Reprezinta epoci indepartate, completeaza golurile istorice insa mai presus de toate acestea este indice al unui nivel cultural. Obiceiurile si datinile, religia si superstitiile unui popor a carui istorie incepe cu mii de ani in urma, nu este deloc un mit.

Deoarece se poate ca zeii si vitejiile fantastice ale eroilor cu fiintele suprareale sa reprezinte fructe ale imaginatiei, ele reieseau insa dintr-un mare adevar care pana astazi spune ca niste oameni in acest colt al pamantului, atatea secole inaitea de Hristos , construiau orase, infrangeau elementele naturii si popoare straine, calatoreau, fondau colonii, se aflau la zenitul artei, cultivau corpul si spiritul, iar acestia nu erau altii decat grecii.

Atunci cand vorbim despre zidurile cicopice din perioada miceniana intelegem imediat ca mitul exista, deoarece aceasta lucrare era atat de supraomeneasca pentru epoca sa incat numai niste finite gigante ca ciclopii ar fi putut s-o realizeze. Naratiile captivante ale lui Homer din epopeele sale nemuritoare nu sunt numai decat produsul mostenirii culturale si imaginatiei oamenilor care au trait acum 3000 de ani. Sa nu uitam ca umanitatea a ramas fara grai atunci cand sapaturile de la Troia si Micene au adus la lumina dovezile existentei acestor orase, apogeul lor, razboaiele si eroii lor inainte de 1200 a.Ch. Troia lui Priam a aparut impreuna cu zidurile sale, sanctuarele sale, “ Micenele de aur “, dupa cum relateaza Homer, au iesit la lumina impreuna cu mormintele lui Atreu si Agamemnon cu descoperirile in aur.

Cuvantul “ mitologie “ este grec si a ramas comun si in celelalte limbi relevand valoarea imensa a acestei bogatii salvate pana in zilele noastre. Mostenirea de aur a lui Homer, a lui Hesiod , a marilor tragedieni, a liricilor si a tuturor celorlalti scriitori antici constituie mandria poporului grec deoarece fara aceasta cultura europeana nu ar fi existat, pentru ca fara aceste mituri filologia ar fi fost saraca.

Grecii vechi, cu spiritul lor stralucitor si inventive creasera o ordine a lucrurilor ce functiona in armonie in aceasta lume marginita care ii inconjura.Inceputul si nasterea lumii ii preocupa la fel ca pe toti oamenii dintai ai fiecarei culture.Astfel au dat interpretarea pe care o considerau logica asupra puterilor natural si fenomenelor inexplicabile, confidenti ai unui determinism ce izvora din respectul fata de fiintele superioare care determinau si stapaneau universul.

Exaltarile din mediu si golul terifiant din jurul lor a determinat pe primii oameni din spatial eladitic sa zeifice intelesurile abstracte, elementele naturii si toate lucrurile teribile care considerau ca dirijeaza soarta si supravietuirea lor.

Divinitatea insa ce a fost cel mai mult adorata in anii preistorici, nu numai in Grecia ci si la aproape toate popoarele antice, era Gea (pamantul).

Pe ea a pasit, stabil, acel om indepartat, s-a hranit din fructele sale.

La popoarele mediteraneene zeitatea Gea este de multe ori identificata cu zeita fertilitatii pe care primii idoli ai acelei epoci descoperiti si in Grecia o reprezinta ca o silueta feminine cu piept bogat si bazin disproportional mare, semn characteristic al fertilitatii.