Locul turismului în economia României

Pentru România, turismul reprezintă unul dintre domeniile cu rol prioritar în relansarea vieţii economice. Din păcate, însă, potenţialul turistic al României este departe de o

valorificare eficientă, evidenţiindu-se slaba utilizare a resurselor turistice naturale, istorice si culturale, precum şi gradul redus de utilizare a bazei materiale existente.

Există de asemenea deficienţe în prestarea unor servicii de calitate, o neconcordanţă între conţinutul „pachetului de servicii turistice” si preţul acestora, în raport cu cele practicate de concurenţă. De aici decurge si un slab „efect de antrenare” asupra întregii economii naţionale.

Intervenţia statului, prin politici fiscale (impozite şi taxe, TVA etc.), nu stimulează în suficientă măsură dezvoltarea turismului.

Ramura economică a turismului este interdependentă de alte ramuri ale economiei naţionale. Industria turistică are legături cantitative şi calitative cu producţia unor ramuri: alimentară, textilă, de mobilă etc.

Activitatea turistică este influenţată şi influenţează la rândul ei ramurile economiei naţionale cu care este în interdependenţă.

Impactul şi considerentele turismului asupra economiei naţionale evidenţiază importanţa economică a acestui domeniu sub următoarele aspecte :

diversificarea structurilor economice;

valorificarea resurselor;

venitul naţional;

crearea de noi locuri de muncă;

stimularea investiţiilor;

inflaţie.

Analiza populaţiei ocupate în Hoteluri şi restaurante în perioada 1990-2003

evidenţiază tendinţa generală de scădere a numărului de lucrători din această ramură

reflectând foarte bine involuţiile din circulaţia turistică şi dificultăţile în plan economic ale României.

Astfel la sfârşitul anului 2003 populaţia ocupată în “Hoteluri şi restaurante” reprezenta doar 56,4% din numărul de angajaţi în această ramură în 1990. Totuşi este de remarcat că în ultimii doi ani tendinţa este una de uşoară creştere după ce în 2001 se atinsese cel mai mic nivel din această perioadă de numai 79 de mii de lucrători (42% din nivelul atins în anul 1990).