Management de mediu - relația dintre turism și protecția mediului

Cap 1 MECANISME ŞI INSTRUMENTE PENTRU MANAGEMENTUL MEDIULUI

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Mediul este parte integrantă esenţială a oricărui proces de dezvoltare şi cuprinde legăturile şi interdependenţele existente între oameni şi resursele naturale. Ca urmare, schimbările prin care trece mediul nu sunt generate numai de evenimente naturale, ci şi de manifestarea practică a unor modele de dezvoltare, practici şi stiluri de viaţă.Reciproc, orice modificare a mediului fizic, are consecinţe socioeconomice importante, care influenţează calitatea vieţii.Efectele poluării mediului, manifestate prin apariţia unor serioase probleme de sănătate şi prin perturbarea echilibrului ecologic, recunoscute la nivel internaţional prin Conferinţa de la Stockholm, au condus la apariţia unei ample “mişcări pentru protecţia mediului” atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare. Această reacţie a inclus participarea activă a sectorul public şi a celui privat.

Principala caracteristică a acestei mişcări pentru protecţia mediului a fost că a generat o nouă perspectivă pentru evoluţia atitudinilor şi a cunoştinţelor în acest domeniu. În cadrul unui proces evolutiv la scară mondială, marcat de Conferinţa de la Rio şi Johannesborg, s-au recunoscut o serie de aspecte esenţiale pentru structurarea

şi orientarea instrumentelor de management de mediu. Astfel:

- Multe dintre efectele generate de activităţile umane asupra mediului au o extindere globală şi regională, iar altele sunt limitate la zone geografice specifice, necesitând soluţii şi măsuri la toate nivelurile. Un exemplu marcant îl constituie producţia şi consumul de clorofluorcarburi, localizate în principal în ţările dezvoltate, având drept consecinţă epuizarea stratului de ozon, care protejează locuitorii şi ecosistemele globului împotriva radiaţiilor solare ultraviolete.

- Problemele mediului din anii ’80 au devenit importante în principal datorită implicaţiilor lor economice şi sociale. Exemplul cel mai elocvent este cel al emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste emisii generează schimbările climatice, ale căror manifestări au posibilă influenţă dăunătoare asupra ecosistemelor şi sistemelor antropice planetare. Prin creşterea temperaturilor, anumite zone ale globului pot ajunge să se confrunte cu: reducerea posibilităţilor de alimentare cu apă; creşterea eroziunii solurilor; inundaţii şi ca urmare cu posibilităţi mai reduse pentru producţia de alimente.

- Cercetările au produs noi dovezi ale severităţii crizei cu care se confruntă mediul. Spre exemplu, eliminarea unor habitate naturale cum sunt zonele umede şi defrişările pădurilor tropicale conduc la accentuarea într-un ritm fără precedent a dispariţiei speciilor de faună şi floră şi la eliminarea receptorilor de carbon.

- Cheia reuşitei măsurilor internaţionale pentru protecţia mediului constă într-o participare mai largă a comunităţii mondiale, în cooperarea pe probleme tehnice şi în aplicarea funcţională a unor mecanisme de finanţare, care să sprijine ţările în curs de dezvoltare. Analog, cheia succesului măsurilor la nivel local, depinde de participarea mai largă a cetăţenilor, în special de implicarea organizaţiilor neguvernamentale, care să sprijine iniţiativele locale pentru protejarea mediului dezbaterile internaţionale pe probleme de mediu au condus la stabilirea unui acord general asupra următoarelor elemente majore:

- mediul reprezintă o preocupare comună a ţărilor industrializate şi a celor în curs de dezvoltare;

- problemele ţărilor bogate şi ale celor în curs de dezvoltare sunt diferite;

- răspunsul la problemele globale ale mediului poate fi găsit numai pe calea cooperării internaţionale şi prin integrarea dezvoltării economico-sociale cu protecţia mediului, în conformitate cu abordarea bazată pe dezvoltarea durabilă.

Evoluţia măsurilor pentru protecţia mediului din ultimii 40 de ani s-a bazat pe filozofia controlului poluării. A fost creată o largă gamă de tehnologii de control al poluării şi în prezent este tehnic posibil să se reducă în mare măsură sau să se elimine în integralitate evacuările de poluanţi importanţi. Totuşi, în ţările dezvoltate, această abordare conduce la beneficii în scădere pe unitatea de cheltuieli iar în multe din ţările în curs de dezvoltare nu există condiţiile minim necesare pentru implementarea măsurilor de control al poluării. De asemenea, în anumite ţări există temerea că măsurile pentru controlul poluării constituie un lux costisitor, care va devia resursele de la o utilizare mai productivă. Ca urmare, orientarea actuală s-a schimbat către managementul mediului, care utilizează o largă combinaţie de măsuri coercitive şi stimulative, pentru a realiza îmbunătăţiri durabile. Aceasta presupune:

- definirea politicilor de mediu în termenii obiectivelor urmărite;

- considerarea şi menţionarea explicită a priorităţilor;

- descentralizarea mai pronunţată, în special în ceea ce priveşte implementarea politicilor;

- promovarea unor mai bune performanţe şi metode manageriale în locul simplelor

- măsuri de control al emisiilor;

- adoptarea unor strategii eficiente sub aspectul costurilor în locul adoptării unor măsuri specifice de control al poluării.