Necesitatea Dezvoltării Turismului Rural și Perspectivele Integrării Acestuia pe Piața Turistică Europeană

INTRODUCERE

Serviciilor le revine actualmente un rol esenţial în cresterea economică. Această tendinţă manifestată pe plan mondial este sensibil sesizată şi la nivelul României, prioritară fiind dezvoltarea durabilă a turismului, ca o componentă esenţială a sectorului terţiar. Apartenenţa turismului la sectorul serviciilor derivă din modul de realizare a unora din trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigenţele fiecărui turist, precum şi din particularităţile produsului turistic, deoarece acesta este rezultatul unei armonioase combinări de servicii cărora le corespund trasături specifice şi mecanice proprii de utilizare.

Procesul globalizării şi a dezvoltării durabile a turismului vizează practicarea activităţilor turistice sub incidenţa ecologicului şi a utilizării raţionale a resurselor, actualmente turismul rural fiind cel care răspunde cel mai bine respetivelor cerinţe.

Lucrarea cu teme ,,Necesitatea dezvoltării turismului rural şi perspectivele integrării acestuia pe piaţa turistică europeană’’ abordează într-o manieră complexă, multidimensională, problematica comensurării activităţii turismului rural. Ea îşi propune să trateze coordonatele ,,cheie’’ ale sferei de cuprindere a turismului rural, a indicatoarilor utilizaţi în procesul de evaluare a metodologiilor şi metodelor aplicate informaţiilor vizând componentele activităţii acestui tip de turism sau a celor obţinute prin utilizarea sondajului în analiza şi aprecierea comportamentului, a opiniilor şi motivărilor cererii turistice din zona Bran – Moeciu. Sondajul a fost realizat in această zonă turistică rurală, deoarece aceasta reprezintă regiunea cu cele mai vechi tradiţii în practicarea turismului rural, fiind considerată ,, nucleul’’ turismului rural românesc.

Analiza statistică a activităţii turistice rurale din zona Bran – Moeciu a fost realizată pe cele două componente ale pieţei turistice rurale: „ofertă şi cerere turistică rurală”. Prezentarea ofertei a constat într-o evidenţiere a potenţialului turistic natural şi antropic al zonei, precum şi a bazei tehnico- materiale de care dispune aceasta, în condiţiile existenţei şi manifestării unor particularităţi care ies în evidenţă pe măsură ce sunt prezentate şi analizate în strânsă corelaţie cu rezultatele statistice. Determinarea indicatorilor medii, a modificărilor structurale şi reprezentarea grafică a numărului structurilor de primire turistică şi de locuri oferite de acestea, evidenţiază o tendinţă generală de creştere.

Comensurarea turismului în viziunea dezvoltării durabile, presupune abordarea şi aplicarea unor principii şi metode care constituie fundamentul formării şi utilizării unui set cât mai complet de indicatori economici.

CAPITOLUL 1

Tendinţele turismului în contextul dezvoltării durabile

Economia lumii, încă din 1990, evidenţia sub diferite aspecte următoarele trei ipostaze1.

- globalizarea şi efectele sale profunde asupra competitivităţii economiilor statelor naţionale;

- contradicţia dintre legile dare ale pieţei (logica economică) şi justiţia distributivă (logica socială)

- contradicţia dintre logica economică şi necesitatea protecţiei mediului înconjurător.

Fenomenul globalizării şi implicit al integrării impbcă renunţarea de către diferite state membre ale organizaţiilor vizate, la o parte din atributele lor suverane.

Joseph E. Stiglitz afirma că "globalizarea constă în integrarea mai puternică a ţărilor şi populaţiilor acestora ca urmare a reducerii semnificative a costurilor de transport, comunicare şi a eliminării barierelor artificiale din calea circulaţiei bunurilor serviciilor, capitalului, cunoştinţelor şi, într-o mai mică măsură, a oamenilor din state. Ea a fost însoţită de crearea unor instituţii, care s-au alăturat celor deja existente pe scena mondială”.

Globalizarea economiei determină o tot mai accentuată întrepătrundere a economiilor naţionale, reflectată într-o creştere în cadrul fiecărei ţări, a rolului schimburilor comerciale, a invenţiilor şi a capitalurilor străine în formarea produsului său intern brut.

Analizând situaţia actuală prin prisma globalizării, teoreticienii au ajuns la câteva concluzii interesante, dintre care menţionăm2 :

banii, tehnologia şi pieţele lumii sunt controlate şi administrate de corporaţii mondiale uriaşe;

• corporaţiile sunt libere să actioneze urmărind numai profitul, dispreţuind omul;

• cultura de consum aruncă oamenii într-o goană frenetică după bunuri materiale

efemere.

Revoluţia globală este declanşată de multiple planuri, respectiv :

revoluţie economică: fenomenul dominant este globalizarea;

1 Popescu M.D – Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Editura Expert, Bucureşti, 1999, pg. 46

2. Korten D. C. – Corporaţiile conduc lumea, Editura Entet, Bucureşti, 1997, pg. 68

-revoluţie socio-potitică: democraţia devine fragilă deoarece economicul dictează.

-revoluţie bio-tehnologică: expansiunea noilor tehnologii are loc într-un ritm înalt;

-revoluţie ecologică: grija faţă de protecţia mediului înconjurător care devine

preocuparea majoră a omenirii.

Globalizarea, în general, trebuie să fie bazată pe principii morale. Deci, se poate vorbi de existenţa unei globalizări morale care constituie fundamentul tuturor celorlalte tipuri de globalizări.

Epoca globalizării proceselor economice este cea în care impactul evenimentelor de pe pieţele mondiale se extind instantaneu în toate economiile naţionale. Ea se caracterizează prin existenţa unor relaţii economice externe privite nu ca un factor secundar sau ca o opţiune în strategia dezvoltării unei ţări, ci ca o parte fundamentală din structura de factori ce asigură dezvoltarea, stagnarea sau regresul unei economii naţionale