Perspectivele dezvoltării agroturismului montan în zona Monana Semenic

INTRODUCERE

Turismul în mediul rural oferă posibilitatea ca oamenii să se apropie, să cunoască condiţiile vieţii materiale şi spirituale a celorlalţi cu care intră în contact. Din experienţa altor ţări – dar mai ales cele europene – s-a putut constata că spaţiile rurale sunt propice pentru turism şi dispun, din multe puncte de vedere, de condiţiile necesare pentru dezvoltarea activităţiilor de turism.

Ce poate fi mai minunat decât un mic dejun cu lapte proaspăt, o plimbare pe cărările munţilor sau a văilor, să priveşti panorame unice, un apus sau răsărit de soare, să auzi susurul unui izvor sau zgomotul unei cascade, să te plimbi pe uliţa satului, să stai câteva clipe în faţa unei expoziţii sau în casa unor meşteri artizanali, o plimbare cu sania trasă de cai, câteva ore visând în faţa sobei, iată doar câteva momente din viaţa universul satului românesc?

Lucrarea de faţă este o sinteză a lucrărilor de specialitate apărute la noi, şi în acelaşi timp o lucrare cu caracter practic – aplicativ la zona Munţilor Semenic, care oferă largi posibilităţi de amenajare a gospodăriilor agroturistice.

Problematica abordată în lucrare se bazează pe cercetările efectuate la faţa locului, pe consultare, studierea şi interpretarea materialului documentat.

Am dori să aducem şi pe această cale mulţumiri factorilor de decizie din cadrul primăriilor, ocoalelor silvice, Direcţiilor de specialitate din cadrul Prefecturii şi Consiliului Judeţean Caraş-Severin din Reşiţa, Direcţiei Agricole Judeţene, Comisiei Judeţene a Zonei Montane Caraş-Severin, pentru înţelegerea şi sprijinul acordat la culegerea materialului documentar, a datelor statistico-economice, a strategiilor de dezvoltare a turismului. De asemenea şi nu în ultimul rând aducem cele mai alese mulţumiri domnului conferenţiar universitar doctor Martin Olaru, coordonatorul lucrării, pentru indicaţiile preţioase şi pentru sprijinul acordat pe tot parcursul elaborării lucrării de faţă.

CAPITOLUL 1

MARKETINGUL ŞI MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII AGROTURISTICE

1.1 Conceptul de agroturism

Agroturismul este o formă particulară de turism , o formă de turism mai complexă, cuprinzând activitatea turistică prioprizisă (cazare, pensiune, circulaţie turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază şi suplimentare etc) cât şi activitatea economică, de regulă agricolă practicate de gazdele turiştilor – activităţi productive de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi comercializare a acestora către turişti sau în reţelele comerciale- precum şi modul de petrecere a timpului liber.

Principalele structuri de primire ce pot fi dezvoltate în cadrul agroturismului:

Sat de vacanţă: centru turistic compus din vile sau din bungalow-uri destinate cazării individuale sau familiale şi grupate în jurul unor spaţii comune pentru masă, distracţii şi sport. Preţurilr de sejur cuprind atât pensiunea cât şi distracţiile oferite. Primele sate de vacanţă au fost create în 1947 de către Touring Club de France şi au intrat în circuitul turistic începând cu anul 1965.

Popas turistic: tip de hotel destinat în spacial turiştilor în trecere şi amenajat de-a lungul unui mare traseu turistic sau în apropierea lui; are mai puţin de 10 camere şi un restaurant cu specific gastronomic regional (este foarte răspândit în Franţa).

Motel: la origine termenul desemna un ansamblu de apartamente grupate în bungalow-uri, izolate unele de altele sau aflate în acelaşi corp de clădire, compuse dintr-o cameră cu baie şi un amplasament pentru maşină. Situate de-a lungul căilor rutiere, motelurile permit automobiliştilor să aibă în permanenţă maşina la dispoziţie. Motelurile diferă de hoteluri prin aceea că, în principiu nu au personal la dispoziţia clientului, acesta închiriind apartamentul (camera) a cărui cheie îi este dată la recepţie imediat ce a sosit şi a plătit suma curentă. Concepţia despre moteluri a evoluat rapid ( în prezent sensul termenului este de construcţie cu funcxţie hotelieră – cazare, masă – de capacitate mică şi mijlocie amplasată în general în afara localităţilor şi în imediata apropiere a reţelelor rutiere şi a dotărilor acesteia – staţii de benzină, staţii service - şi destinată să ofere serviciile necesare, la diferite grade de confort, în deosebi pentru turistul automobilist).

Hotel rustic pavilionar: tip de hotel turistic situat în mediul rural, grupând oi serie de pavilioane rustice, uneori, în mod eronat, este denumit „camp hotel”.

Camping: formă de turism care presupune cazarea în corturi sau rulote, utilizând pentru un sejur mai mult sau mai ouţin prelungit, un echipament adecvat. Dezvoltarea crescândă a cestei forme de turism a impus introducerea unor reglementări privind amenajarea terenurilor şi comportamentului turiştilor.

Pensiuni turistice: structuri de primire pentru găzduirea şi servirea mesei, cu capacitate cuprinsă între 3 şi 20 de camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi servicii de pregătire şi servire a mesei.

Ferma agroturistică: structură de primire pentru găzduire şi servirea mesei cu capacitate cuprinsă între 3 şi 20 camere, funcţionând în cadrul gospodăriilor ţărăneşti care asigură alimentaţia turiştilor cu produse proaspete din surse proprii şi locale.

Activitatea de turism – agroturismul – în cadrul pensiunilor şi fermelor agroturistice cuprind servicii de cazare, masă şi agrement, precum şi alte servicii asigurate turiştilor pe perioada sejurului precum şi servicii oferite la cererea turistului.