Piața Turistică a Argentinei

Capitolul 1. Elemente de cadru general

1.1 Denumirea oficială: República Argentina

1.2 Formă de guvernământ: republică federală prezidenţială

1.3 Conducătorul: Preşedintele ţării şi şeful guvernului este Cristina Fernández de Kirchner.

1.3 Vecini:

- Nord – Bolivia şi Paraguay

- Est – Brazilia, Uruguay şi Oceanul Atlantic

- Sud – Oceanul Atlantic şi Chile

- Vest - Chile

1.4 Capitala: Buenos Aires, cel mai mare oraş argentinian (Ciudad Autónoma de Buenos Aires).

1.5 Suprafaţa: Împreună cu Insulele Falkland şi celelalte insule din sudul Atlanticului are o suprafaţă totală de 2 808 602 400 km². Coastele argentiniene au o lungime de 4 990 km.

1.6 Populaţia: 40.913.584 locuitori (2009)

1.7 Densitatea populaţiei 15 locuitori/km² (2009)

1.8 Împărţirea admininistrativă: Argentina este formată din 23 de provincii (Buenos Aires, Córdoba, Santa Fe, Mendoza, Tucumán, Entre Rios, Salta, Misiones, Chaco, Corrientes, Santiago del Estero, Jujuy, San Juan, Rio Negro, Formosa, Neuquén, Chubut, San Luis, Catamarca, La Rioja, La Pampa, Santa Cruz, Tierra del Fuego) un district federal care cuprinde zona oraşului Buenos Aires şi câteva suburbii, un sector argentinian în Antartica şi căteva insule în Oceanul Atlantic.

1.9 Sărbătoarea naţională: 25 mai (aniversarea revoluţiei din 1810)

1.10 Limba oficială: spaniolă

1.11 Religia: romano-catolică

1.12 Moneda: Pesoul argentinian (1 peso = 100 de centavos)

1.13 Drapelul: a fost creat de Manuel Belgrano şi a fost ridicat pentru prima dată în oraşul Rosario, pe 27 februarie 1812, în timpul Războiului de Independenţă. Iniţial, drapelul era compus din trei benzi orizontale largi colorate în albastru, alb şi iar albastru, urmând ca în 1818 să fie adăugat un soare auriu strălucitor în centru. Acest model al steagului este numit Steagul Oficial al Ceremoniei, iar modelul fără soare este considerat a fi Steagul Ornamental.

Drapelul Argentinei

Sursa: www.redargentina.com

Capitolul 2. Istoria

Istoria Argentinei este o poveste care, din cauza politicii tensionante a ţării, devine deseori o polemică. Şi totuşi, datorită personajelor excepţionale ca José de San Martin şi Juan Domingo Perón, povestea este mereu captivantă. Iar în ultimii ani democraţia a reuşit să supravieţuiască şi, în unele momente, chiar a prosperat.

Argentina a fost puţin populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli. Existau puţine triburi nomade care se ocupau în special cu agricultura. În februarie 1516, navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis, căutând un traseu spre Indiile de est a acostat în estuarul Rio de la Plata şi a revendicat noile teritorii în numele Spaniei. În 1526, un navigator italian, Sebastian Cabot, a oprit în estuar în căutare de provizii şi apoi a urcat în sus pe râul Parana până aproape de actualul oraş Rosario. Aici au construit un fort şi apoi au continuat drumul pe râu până în Paraguayul actual. Cabot a rămas patru ani şi a găsit importante cantităţi de argint. Sistemul hidrografic a fost denumit Rio de la Plata (râul argintului).

Colonizarea regiunii a fost începută în 1535 de soldatul spaniol Pedro de Mendoza. În februarie 1536, Mendoza, care fusese numit guvernator militar al întregului ţinut de la sudul lui Rio de la Plata, a pus piatra de temelie a oraşului Buenos Aires. El a încercat să cucerescă noi teritorii dar nu a reuşit din cauza lipsei alimentelor şi a împotrivirii triburilor băştinaşe. Cinci mai târziu a fost nevoit să părăsească Buenos Aires. În 1537, Domingo Martinez de Irala, unul dintre locotenenţii lui Mendoza, a fondat Asuncion (capitala actuală a Paraguayului) care a fost prima aşezare permanentă din regiunea La Plata. De la această bază, spaniolii au cucerit treptat teritoriile dintre râurile Parana şi Paraguay. Santiago del Estero, prima aşezare permanentă din argentina, a fost construită în 1553 de spaniolii veniţi din Peru. Santa Fe a fost fondată în 1573 iar în 1580 se reia construcţia oraşului Buenos Aires.

În 1620, întreaga regiune La Plata a fost subordonată viceregelui din Peru pentru administrare. Din cauza politicii comerciale restrictive colonizarea regiunii La Plata a fost încetinită în următorii o sută de ani. În 1776 teritoriile ocupate în prezent de Argentina, Bolivia, Paraguay şi Uruguay s-au separat de Peru şi s-a constituit Viceregatul Rio de la Plata. În iunie 1806, Buenos Aires a fost atacat de flota britanică sub comanda amiralului Riggs Popham. Viceregele nu s-a impotrivit acestui atac neautorizat de guvernul englez şi oraşul a fost ocupat de britanici. Ei au fost însă alungaţi de cetăţenii oraşului în luna august. În 1807 englezii au atacat din nou Buenos Aires-ul dar au fost respinşi de locuitori. Acest lucru a avut o importanţă deosebită deoarece coloniştii spanioli au căpătat încredere în forţele lor şi s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenţei. Mişcarea revoluţionară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care fusese instalat pe tronul Spaniei. Pe 25 mai 1810, ei au alungat guvernul viceregal şi au instalat un consiliu guvernamental provizoriu în numele lui Ferdinand al VII-lea. În scurt timp relaţiile cu reprezentanţii regelui au fost rupte şi s-a început campania de cucerire a independenţei. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărţită în 14 provincii în 1813. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului şi mai târziu a dat lovituri decisive legilor spaniole în Chile şi Peru.

În martie 1816 reprezentanţii diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman. Pe 9 iulie ei au proclamat independenţa faţă de Spania şi au declarat formarea Provinciilor Unite din America de Sud. Unii dintre delegaţi susţineau ideea creării unei monarhii constituţionale alţii a unui sistem federal guvernamental. Neînţelegerile dintre cele două facţiuni au culminat cu războiul civil din 1819. Pacea s-a instalat în 1820 dar problema a rămas nerezolvată.