Politica turistică a Greciei

Nume scurt: Grecia.

Nume oficial : Republica Elenă

Nume scurt local: Ellas sau Ellada.

Nume lung local: Elliniki Dhimokratia

Capitala: Atena.

Situarea: în Sud-estul Europei, învecinându-se cu Marea Egee, Marea Ionică şi Marea Mediterană între Albania şi Turcia.

Coordonate geografice: 39 00 N, 22 00 E.

Vecini: Albania(282 km), Macedonia(228 km), Bulgaria(494 km), Turcia(206 km), Marea Egee, Marea Mediterană, Marea Ionică.

Suprafaţa: 131 940 km .

Uscat: 130.800 km pătraţi.

Apă: 1.140 km pătraţi.

Graniţa terestră: 1.210 km.

Teritorii marine:

- platou continental: până la 200 m adâncime sau în

limita de exploatare.

- mare teritorială: 6 MN (mile navale);

Puncte extreme:

- cea mai joasă altitudine: Marea Mediterană- 0m.

- cel mai înalt punct: Muntele Olimp 2.917m.

Populaţia : 10.665.989 locuitori.

Densitatea populaţiei : 82 loc./km.

Sărbătoarea naţională: 25 martie (aniversarea proclamării independenţei–1821).

Limbi vorbite: greaca modernă (limba oficială), turca (vorbită de 1% din populaţie), engleza (a doua limbă predată în şcoli), franceza (înţeleasă de majoritatea populaţiei).

Naţionalităţi: greci 98%, altele 2%.

Religii: ortodocşi greci 98%, musulmani 1,3%, altele 0,7%.

Moneda : 1 Drahme = 100 Leptae ( din 2001 - Euro ).

PIB : 149 000 mil. $

PIB/loc. : 13 900 $

Oraşe principale: Salonic, Patras, Iraklion, Larissa.

Porturi principale: Eleusis, Pireu, Thessaloniki, Megara, Volos.

Aeroport principal: Atena.

Forma de guvernământ: republică parlamentară; şi-a obţinut independenţa în 1821, când a fost eliberată de sub influenţa Imperiului Otoman; Constituţia a fost adoptată la 11 iunie 1975; drepturile de vot sunt universale şi obligatorii de la 18 ani.

Diviziuni administrative: 51 de prefecture şi o regiune autonomă (Muntele Athos).

1.1. Aşezare geografică

Grecia este situată în Europa Mediteraneană între Peninsula Balcanică şi insulele din Marea Egee şi Marea Mediterană, învecinându-se cu Marea Egee, Marea Ionică şi Marea Mediterană între Albania şi Turcia.

1.2. Mediul natural

1.2.1 Relieful

Grecia continentală are un ţărm sinuos cu golfuri şi peninsule; cu excepţia părţii de vest a Macedoniei, nici un punct al ţării nu se află la mai mult de 60 km de ţărm. În apropierea ţărmului sunt numeroase insule separate de continent prin canale. Relieful este predominant muntos (4/5 din teritoriu). Astfel, în partea continentală se află munţii Rodopi (în nord, la graniţa cu Bulgaria), masivul Olimp (2917 m), munţii Pindului (2637 m) şi munţii Peloponesului (2407 m). Insulele au şi ele un relief accidentat (800-1000 m altitudine), în insula Creta trecând de 2400 m. Câmpiile ocupă suprafeţe mai mari doar în nordul ţării (Câmpia Thessaliei, Câmpia Macedoniei). Seismele sunt frecvente, iar activitatea vulcanică se face simţită în insula Thira/ Santorin.

1.2.2. Clima

Clima Greciei continentale variază de la zonele litorale la cele montane. În munţii din vestul Greciei şi din Pelopones ninge abundent iarna, plouă toamna şi primăvara iar vara este cald. În Macedonia şi Tracia, ploile sunt mai egal distribuite pe parcursul anului, nordul Mării Egee moderând temperaturile din zonele litorale. În jurul Atenei, temperaturile sunt ridicate vara, iar iarna rareori scad sub zero grade şi plouă mult. Primăvara este un anotimp superb în Grecia. Câmpiile aride în cea mai mare parte a anului, se acoperă cu un covor verde plin de flori. Vremea devine stabilă abia la sfârşitul primăverii, zilele cu ploaie şi vânt fiind frecvente în martie şi aprilie. Zilele calde de la începutul lui iunie sunt pentru greci un semn că pot face baie în mare. Toamna, în septembrie încheie majoritatea sărbătorilor rurale. Marea are temperatura cea mai ridicată. Multe sate de munte par pustii iarna, locuitorii sezonieri revenind la oraş. La altitudini mari este multă zăpadă şi se poate schia; în alte locuri plouă zile în şir. Precipitaţiile, în general reduse (Atena, circa 400 mm/an), sunt mai bogate în NV.

1.2.3. Flora şi fauna

Diverstatea fantastică a vegetaţiei este determinată de mediteraneeană. Defrişarea pădurilor pentru agricultură şi exploatarea lemnului a creat un mozaic de câmpuri pline de flori şi zone cu arbuşti. Habitatul zonelor cu arbuşti este de două tipuri: machi-ul, cu arbuşti denşi şi aromatici, şi gariga, cu vegetaţie mai joasă şi mai puţin deasă. Deşi milioane de capre din ţară distrug vegetaţia, una din cele mai romantice privelişti ale Greciei este aceea a turmelor mânate prin grădinile de măslini pline de vestigii istorice, ca în Sparta din Pelopones. Grecia are o diversitate extraordinară de flori. Aici cresc cel puţin 6000 de specii. Bogăţia florală se datorează în parte diversităţii habitatelor, de la zonele umede, câmpiile litorale până la munţii acoperiţi de zăpadă. Zonele litorale ale Pelopones-ului sunt poate cele mai bogate în flori sălbatice. Una din atracţiile botanice ale Greciei este marea varietate de orhidee sălbatice. Toate au inflorescenţe cu forme ciudate, uneori colorate.