Potențialul Turistic al României

CAPITOLUL I. COMPONENTELE TURISMULUI

Turismul se referă la activitatea desfăşurată de o persoană, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an ( 12 luni ), cu scop de loisir (recreere, odihnă ), pentru afaceri sau alte motive.

Turismul se constituie ca o ramură distinctă a economiei naţionale:

• este o componentă a sectorului terţiar prin:

• conţinutul său ( include activităţi de natura serviciilor : transport, alimentaţie, oferirea de informaţii, tratament )

• caracteristicile sale (nematerialitatea, intangibilitatea, nestocabilitatea, simultaneitatea producţiei şi consumului, consum mare de muncă )

• are caracter de ramura de interferenţa - rezultat al diversităţii activităţilor ce dau conţinut prestaţiilor turistice şi prezenţei unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei : transporturile, alimentaţia publică, comerţ, tratament balneo – medical, ocrotirea sănătăţii.

• este o ramura de sinteza - desfăşurarea activităţilor turistice necesită intrări din alte ramuri ca industria construcţiilor (şi indirect: industria materialelor de construcţii, a sticlei, a lemnului, construcţiei de maşini, chimică, industria energetică), alimentară, textile, agricolă, transport, telecomunicaţii, gospodărie comunală, culturală şi artă.

Este de reţinut că dezvoltarea turismului se va putea asigura armonios decât intr-o strânsă corelare cu nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naţionale. Aceasta deoarece la obţinerea unu produs turistic participă, direct sau indirect, aproape toate ramurile economiei naţionale.

Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au evidenţiat faptul că el are un impact considerabil asupra economiei societăţilor şi culturilor diferitelor ţări .

Acţiunea sa se manifestă pe multiple planuri: economic, social, cultural, politic; intensitatea acestor acţiuni diferă de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul de dezvoltare şi politica promovată faţă de el.

I.1. Potenţialul turistic natural

Turismul, ca formă de valorificare a resurselor naturale şi a patrimoniului, a devenit o ramură economică cu un impact major asupra societăţilor contemporane. Acest fenomen complex a parcurs în România, diferite etape de dezvoltare condiţionate, mai mult sau mai puţin, de contextul social-economic şi istoric: de la înfiinţarea termelor romane din sud-vestul ţării (amenajările de la Băile Herculane, Geoagiu-Băi, Călan), şi apoi, dezvoltarea unor staţiuni balneoclimaterice (Băile Felix, Borsec, Băile Herculane, Vatra Dornei, Sângeorz-Băi, Slănic Moldova) din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, până la apariţia turismului românesc modern, când se dezvoltă mai ales turismul litoral şi turismul montan.

Dezvoltarea turismului în perioada contemporană, incluzând întreg intervalul de timp de după 1945 şi până în zilele noastre, înregistrează etape alternante de regres şi de dezvoltare a amenajărilor turistice, strâns legate de evoluţia socio-economică şi politică a societăţii româneşti.

După prăbuşirea regimului comunist, în 1989, interesul pentru piaţa turistică românească a cunoscut o oarecare creştere, dar pentru o scurtă perioadă de timp. Privatizarea unităţilor economice şi restructurarea industriei româneşti, decolectivizarea defectuoasă şi împroprietărirea ţărănimii, corelate cu o politică incoerentă, contradictorie şi o legislaţie deficitară, au declanşat o serie de fenomene sociale, demografice şi economice negative, concretizate prin creşterea şomajului, scăderea nivelului de trai, sărăcirea populaţiei la cote alarmante. Această stare de fapt este reflectată şi de evoluţia fenomenului turistic românesc, ştiut fiind că există o legătură indisolubilă între acesta şi bunăstarea populaţiei.

Fenomenul turistic este un proces dinamic, datorită tendinţelor de expansiune/regresie, de intensificare/atenuare ritmică pe care acesta le are de-a lungul traseului său evolutiv, care în plan general nu afectează capacitatea de dezvoltare continuă a unei regiuni cu potenţial turistic şi care prin natura lor generează schimbări şi transformări de bunuri şi valori individuale şi, nu în ultimul rând, de modele culturale. Potenţialul turistic, reprezentat de resursele atractive şi infrastructură, este factorul static al fenomenului analizat, motivând existenţa acestuia. Elementul dinamic al procesului este asigurat de turist care valorifică însuşirile calitative ale resurselor şi apelează la serviciile infrastructurii .