Strategia de dezvoltare durabilă a Comunei Bârsana

Capitolul I INTRODUCERE

I se spune „Muntele Athos de Maramures”, „comuna cu cel mai vechi primar din Maramures”, „perla Vaii Izei”. Oricum i s-ar spune insa, cert e ca Barsana este una dintre cele mai frumoase si mai „petite” de turisti comune maramuresene.

Comuna a fost atestata documentar in 1326, cand regele Carol Robert emite o diploma prin care sunt intarite drepturile de posesiune asupra mosiei Barsana, pentru cneazul Stanislau Barsan, care avea aceasta mosie cu drept de mostenire. Dar sapaturile arheologice au scos la iveala relicve care arata ca aici au existat asezari omenesti inca din epoca hallstattiana.

Desi „intesata” de istorie si obiective turistice, Barsana nu a fost niciodata o localitate usor de condus. Comuna e rasfirata pe circa 6873 de hectare, in mare parte, greu accesibile. Desi, oficial, localitatea are doar un catun, in realitate, vreo patru-cinci cartiere ale localitatii ar putea primi aceasta denumire. Cu tot lobby-ul administratiei publice locale, in comuna au mai ramas vreo doua locuinte neelectrificate si un palc de case la care nu poate ajunge nici ambulanta, nici masina pompierilor.

Din 1990, comuna este condusa de un singur primar: Petru Cudrici. Alesul recunoaste ca a ajuns „din intamplare” sa fie numit primar, imediat dupa Revolutie, pentru ca era singurul care avea pregatirea necesara si singurul dispus sa incerce.

Datorita obiectivelor turistice importante, axa de dezvoltare economica a comunei e turismul. In Barsana, exista deja 15 pensiuni clasificate, dintre care una a obtinut finantare europeana prin Sapard.

Primarul spune ca a incercat sa incurajeze si alti invrestitori locali sa scrie proiecte, asa ca unul dintre ei a reusit sa acceseze o finantare pentru o fabricuta de prelucrare a laptelui. Ceilalti localnici lucreaza fie in agricultura si zootehnie, fie in constructii, un domeniu cu traditie in Barsana.

Comuna Barsana este infratita cu o localitate din Franta, inca de la inceputul anilor ’90, insa ca protocolul de colaborare s-a limitat la schimburi de experienta si vizite oficiale. De cativa ani, Barsana a semnat un protocol de infratire si cu o localitate din Italia. Colaborarea se desfasoara in conditii similare cu cea cu Franta

Comuna are in administrare satele Barsana, Nanesti si Oncesti, are o suprafata de 6873 ha si circa 4800 de locuitori. Se afla la 20 km sud-est de Sighetu Marmaţiei.

Cum ajungeti in Bârsana?

Cu autoturismul prin drumul judetean asfaltat ce pleaca din Sighetu Marmaţiei spre Borşa pe valea Izei.

Cu trenul prin gara Sighetu Marmaţiei si de acolo cu mijloace auto.

Cu avionul prin aeroportul din Baia Mare si de acolo cu mijloace auto.

Capitolul II PREZENTAREA ZONEI

Comuna Bârsana este situata in judetul Maramureş, in Depresiunea Maramureş, pe valea râului Iza. Bârsana este una dintre destinatiile preferate ale pelerinilor si turistilor din tara dar si din strainatate datorita resurselor turistice naturale si antopice bogate si variate.

2.1 Resurse naturale

Imprejurimile comunei sunt potrivite pentru pimbari si drumetii. Dealurile, vaile si padurile ce o inconjoara uimesc prin pitorescul lor.

Valea Izei este una dintre axele principale folosite de turistii dornici sa viziteze Maramureşul istoric. Râul Iza izvoreste pe versantul nord-vestic al Munţilor Rodnei, la aproximativ 1200 m altitudine si are un bazin de peste 1300 kmp. In drumul sau spre Tisa strabate Depresiunea Maramureşului pe directie sud-est - nord-vest avand si un sector de defileu (Surduc). Barsana se afla pe malul drept al Izei in apropiere de Defileul Surduc.

Lacul Albastru, langa Barsana si orasul Baia Sprie, având undiametru de 60-70 m şi o adâncime mai mare de 5 m, este unic prin origine (prabuşirea într-o

galerie de mină) şi chimismul apei. Acumulările antropice au o suprafaţă de cca 162,3 ha, lacul Strâmtori Firiza, cel mai important (cca. 17 milioane m3 apa), asigurând alimentarea cu apa potabilă şi industrială în zona Baia Mare şi Baia Sprie, având ca roluri secundare atenuarea undelor de viitura şi producerea de energie electrică. Se află în execuţie sistemul de amenajări hidroenergetice Runcu-Brazi-Firiza, cu acumularea Runcu (cca 30milioane m3 apa) în final.

Parcul Naţional Munţii Rodnei este situat în nordul Carpaţilor Orientali suprapunâdu-se peste cea mai mare parte a ariei Munţilor Rodnei, pe teritoriul judeţelor Bistriţa - Năsăud şi Maramureş. Suprafaţa parcului este de 46 399 ha din care 27 729 ha păduri şi 18 601 ha păşuni.. Sediul administrativ al Parcului se află la Rodna, iar punctul de lucru la Borşa. Munţii Rodnei are un peisaj glaciar deosebit. Aici se găsesc lacurile glaciare Iezer, Buhăiescu, Stiol si Lala. Flora şi fauna se caracterizează prin diversitate specifică ridicată, existând aici 3200 de specii. Plantele reprezentative sunt: opaitul Munţilor Rodnei (Silene nivalis); floarea de colţ (Leontopodium alpinum); Festuca porcii; Saussurea porcii; etc. Fauna Parcului este formată din următoarele specii: cocoşul de mesteacăn (Tetrao fetrix); buha (Bubo bubo); capra neagră (Rupicapra rupicapra); marmota (Marmota marmota); râsul (Lynx lynx); pisica salbatică (Felis sylvestris); Ursul Brun (Ursus arctos), etc. Parcul păstrează sisteme ecologice neatinse, cu specii rare din faună şi floră, precum Lychnis nivalis, o floare ce nu se mai găseşte nicăieri în lume. Aici se pot vedea cascade, precum Cascada Cailor, de mai mult de 80 de metri înălţime.

Vegetatia si fauna sunt specifice zonei. In padurile ce imprejmuiesc Barsana intalnim lupul, ursul, rasul, acvila de munte, cocosul de munte, ciocanitoarea de munte, sarpele de munte, vipera, etc. Vegetatia montana adaposteste specii ca: floarea de colt, clopotelul, smirdarul, soparlita, si specii arboricole rare (zimbru,tisa,jneapan).

2.2 Resurse antropice

Biserica de lemn "Intrarea Maicii Domnului in Biserica" din Bârsana, face parte din grupul bisericilor de tip maramuresan, de mici dimensiuni, cu acoperis dublu. Construita in 1720, este martorul unui proces frecvent in cazul bisericilor si caselor de lemn, cel de stramutare (mutarea bisericilor ). Este unica biserica din cele opt selectate care, initial a fost biserica manastireasca si a fost transformata in biserica parohiala , in anul 1806 cind a fost mutata pe actualul amplasament (barnele pastreaza numerotarea incizata, necesara recladirii).

Pictura, realizata in acelasi an de Toader Hodor si Ioan Plohod are o valoare deosebita fiind cel mai coerent ansamblu decorativ structurat dupa legile barocului din judetul Maramures. Iconostasul se integreaza in acelasi stil. La stramutare i se adauga pridvorul pe doua niveluri care contribuie la definirea imaginii acestui mic dar bine proportionat edificiu de cult, decorat cu generozitate si sobrietate in acelasi timp, cu spatii interioare concepute la scara umana.Corpul bisericii, realizat in sistem blockbau, orizontalele definite de planurile acoperisului si registrele superioare ale peretilor confera stabilitate compozitiei volumetrice, dinamizata de linia cursiva a stresinii, de suprafata vibrata a invelitorii si de dominanta verticala a turnului.