Strategii de dezvoltare în stațiunea Băile Govora

Turismul este un domeniu de activitate cu un profil complex, reunind un ansamblu de servicii şi bunuri proprii mai multor sectoare, fiind punctul de interferenţă al acestora. Ca fenomen social economic, începe să fie consolidat în Europa încă din 1880, iar în 1905 se conturează prima sa definiţie în care se arată că " ...turismul este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesitaţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului înconjurător, renaşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii ".

Turismul implică ideea alegerii deliberate a itinerarelor şi a duratei sejurului de către fiecare turist în parte, are ca scop satisfacerea anumitor necesităţi de ordin social, cultural, spiritual, medical şi, în ultimă instanţă, urmăreşte satisfacerea dorinţelor turistului.

Una din formele de turism căreia i se acordă o deosebită atenţie este turismul balnear, domeniu în care ţara noastră dispune de factori naturali de cură de o mare valoare răspândiţi în majoritatea judeţelor ţării. În cele peste 160 de staţiuni şi localităţi balneoclimaterice din România, pe lângă factorii naturali de cură, staţiunile noastre dispun de o gamă largă de proceduri fizioterapeutice prin amenajarea secţiilor de electroterapie, hidroterapie, pneumoterapie şi cultură fizică medicală, dotate cu aparatură modernă şi deservite de personal calificat.

Lucrarea de faţă urmăreşte dezvoltarea turismului balnear în una din staţiunile cele mai reprezentative ale ţării, având în vedere posibilităţile superioare deţinute în comparaţie cu alte zone mai puţin dezvoltate din punct de vedere turistic, dar şi pentru a sublinia deficienţele de management în centrul atenţiei prestatorilor pentru satisfacerea exigenţelor mereu crescânde ale turiştilor pacienţi.

Ţinând seama de caracterul deosebit al cererii şi ofertei în domeniul turismului de tratament şi de problemele economico-organizatorice pe care le ridică dezvoltarea acestei forme de turism, în prezent şi în perspectivă, se impune folosirea unor metode de organizare care să promoveze valorificarea potenţialului nostru turistic balnear, pe plan naţional şi internaţional. Turismul este şi va rămâne o industrie a frumosului pentru că îşi propune să protejeze şi să amenajeze mediul ambiant.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TURISMUL BALNEAR

Apariţia turismului se pierde în negura timpurilor şi este greu de stabilit o dată certă a detaşării sale ca activitate distinctă, deoarece unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri.

De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de turism s-a modificat şi s-a îmbunătăţit continuu. În prezent, după ce a cunoscut o multitudine de definiţii, putem spune că: ,,turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir (recreere, odihnă), pentru afaceri sau alte motive”.(OMT)

Deoarece turismul are ca scop satisfacerea anumitor necesităţi de ordin social, cultural, spiritual, medical etc. şi urmăreşte satisfacerea nevoilor de consum turistic, s-au delimitat diferite clasificări ale formelor de turism practicate. Printre aceste forme de turism de o mare importanţă şi care ne interesează în lucrarea de faţă este turismul balnear.

Această formă de turism, turismul balnear, apare ca formă de întreţinere şi refacere a sănătăţii, fiind asociat cu odihna şi agrementul dirijate medical. Este unul dintre cele mai vechi şi mai constante forme ale activităţi turistice, ce se derulează pe tot parcursul anului; presupune o durată lungă a sejururilor cu posibilitatea de a se repeta consumul turistic specific de mai multe ori pe an, cu o clientelă relativ stabilă .