Studiu de Evaluare a Resurselor Turistice ale Orașului Fălticeni

Informaţii generale despre oraşul Fălticeni

Denumirea actuală a localităţii supuse acestui studiu este Fălticeni.

Oraşul Fălticeni s-a impus ca centru spiritual numit de cunoscători "WEIMAR al Moldovei", un oraş muzeu în care peste 100 de mari personalităţi ale culturii, artei şi ştiinţei naţionale s-au născut, au trăit, au creat şi şi-au lăsat roadele activităţii lor în această oază de spiritualitate românească. Astăzi, turistul care ajunge în Fălticeni poate vizita complexul muzeistic care are în componenţă Galeria Oamenilor de Seamă, Muzeul de Artă "Ion Irimescu", Casa memorială "Mihail Sadoveanu" situată pe Uliţa Rădăşenilor, Muzeul Apelor "Mihai Băcescu" unde sunt expuse specii de vieţuitoare de o rară frumuseţe şi importanţă ştiinţifică şi altele.

Oraşul Fălticeni Stema Fălticeniului

Denumirea veche a localităţii

Iniţial oraşul a fost numit Târgul Şoldăneşti sau Târgul Şomuzului după vatra sa, dar în 1826, la 29 martie, domnitorul Ioniţă Sandu Sturza emite o anaforă ce denumeşte urbea Târgul Fălticeni, nume care oricum era folosit în popor.

Privitor la etimologia numelui, părerile sunt diferite şi nu s-a ajuns la o concluzie, fiecare idee fiind parţial justificată.

Virgil Tempeanu susţine că denumirea provine de la cuvântul „foltău”, arhaism utilizat în vechime de ţăranii din zona de munte pentru coaja de brad.

Ion Bogdan, Nicolae Iorga şi Mihai Costăchescu au considerat că unul din boierii proprietari ai satului şi moşiei Fălticenii-Vechi, Stan Pântece, numit şi Foltic, ar fi dat aşezării numele său.

Inspirându-se dintr-o legendă din Transilvania, Gustav Adolf Zikelli a lansat ideea că numele de Fălticeni vine de la numele lui Fâln Hannes din Weillau (Transilvania), colonist sas căruia localnicii i-ar fi spus Hanea, deci el ar fi tatăl Neacşei, femeia amintită ca vânzător al satului Fulticenii în hrisovul din 1490.

Localizare

Municipiul Fălticeni, cuprins între vaste livezi pomicole, ocupă o suprafaţă de 2.876 ha şi este situat în partea de sud-est a judeţului Suceava în podişul cu acelaşi nume, subunitate geografică a Podişului Sucevei, suprapus bazinului râului Şomuzul Mare. În partea de est este scăldat de apele iazului Şomuz, o adevărată "Nadă a Florilor" cum o definea Sadoveanu.

Fălticeniul este situat între următoarele coordonate geografice: 47o28I latitudine nordică şi 26o18I longitudine estică şi la altitudinea medie de 348 m faţă de nivelul Mării Negre.

După cum îl localizează în lucrarea „ Fălticeni, mic îndreptar turistic” autorii prof. Mihai Iacobescu şi I. Iosep, oraşul este situat „ între Dealul Corneşti ( 402 m), Dealul Glimeii ( 390 m), Dealul Cetăţii ( 431 m) , Dealul Tâmpeşti ( 431 m), Dealul Spătăreşti ( 414,8 m) şi Dealul Halm ( 400 m)”, la adăpost de vânturi. Se află în vestul Podişului Fălticeniului – subunitate a Podişului Sucevei- învecinându-se la vest cu Câmpia piemontană Baia, la nord cu Depresiunea Liteni, cea mai mare parte a intravilanului fiind aşezat pe terasele Şomuzului Mare, afluent de dreapta a Siretului.

Fălticeniul aparţine de judeţul Suceava şi se află situate la 25 de kilometri faţă de oraşul reşedinţă de judeţ. În componenţa oraşului Fălticeni intră şi cartierele învecinate : Şoldăneşti şi Ţarna Mare.

Gara Fălticeni

Municipiul Fălticeni este străbătut de şoseaua europeană E85 (Bucureşti – Suceava), fiind situat la 25 km de municipiul Suceava – centrul administrativ al judeţului, 120 km de Vatra Dornei, 125 km de Iaşi şi 420 km de Bucureşti. La Fălticeni se poate ajunge şi prin magistrala feroviară Bucureşti – Suceava – Vicşani, pe tronsonul de cale ferată secundară Dolhasca – Fălticeni în lungime de 25 km, care asigură legătura cu localităţile importante din ţară. Aeroportul cel mai apropiat se află în localitatea Salcea (la 12 km de municipiul Suceava şi la 37 km de Fălticeni).

Scurt istoric al oraşului Fălticeni

(prima atestare documentară, legende, istorisiri, mărturii istorice păstrate)

Începuturile oraşului Fălticeni este caracteristic multor oraşe româneşti şi poate fi situat în primele veacuri ale evului mediu moldovenesc. Exista un grup de sate pe valea Şomuzului Mare: Broşteni, Costeşti, Pădureni, Şoldăneşti, Folticeni, Oprişeni, Buciumeni. Ca oraş, a luat fiinţă în al optulea deceniu al secolului al XVIII-lea.

Primele referiri atestate documentar despre aşezarea de astăzi datează din secolul al XIII-lea. Viitorul târg s-a constituit din satele existente în 1780 şi a devenit notoriu (sec. XIX) prin Iarmarocul de Sf. Ilie care, după cel de la Leipzig, era una dintre cele mai cunoscute răscruci comerciale din Europa.

Izvoarele arheologice atestă existenţa unei aşezări pe aceste meleaguri din vremuri mult mai îndepărtate. „ Rădăcinile lui, ca aşezare, sunt însă din cele mai vechi timpuri, adică din epoca pietrei.” ( Geo Nichita, „ Însemnări fălticenene”)

„Oraşul Fălticeni este de o seamă cu S.U.A..Ca aşezare omenească însă este mult mai veche. De fapt, tot atât de veche ca şi aşezările din continentul descoperit de Cristofor Columb, contemporan şi el cu Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei.” ( Geo Nichita, „ Însemnări fălticenene”)

Orasul Falticeni s-a constituit pe locul unor stravechi asezari rurale. Satul Soldanesti, actualul cartier de est – este atestat in 1384. Satul „Fulticeanii”, care avea sa dea numele asezarii urbane de astazi, este atestat intr-o mentiune documentara din anul 1435. La 15 martie 1490, intr-un hrisov scris in cancelaria Sucevei, capitala din epoca a Moldovei, se vorbeste clar despre „un sat pe somuz, anume Fulticeanii”.

Oficial, actul de nastere a targului dateaza din 8 august 1780, cand domnitorul Moldovei (astazi provincie istorica a Romaniei), Constantin Moruzi, a poruncit „sa se faca targ nou, la tinutul Sucevei”. Noul targ se nastea in punctul unde se incrucisau cateva drumuri comerciale importante.

Încă de la început, comunitatea evreiască a avut un rol important în geneza oraşului. Hrisovul dovedeşte fără dubii acest fapt: „ şi jidovii să-şi ţie o casă pentru închinăciune ca şi celelalte case dar nu într-un alt chip cum şi un loc afară să li se dea jidovilor pentru mormânturi, unde le vor arăta isprăvnicia ţinutului, care loc în lung să fie de şaizeci de stânjeni, iar lat patruzeci de stânjeni.”