Tenisul de Câmp

INTRODUCERE

Agrementul este o parte a produsului turistic, definit ca fiind ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni şi zone turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire favorabilă .

Oferta de agrement turistic reprezintă o componentă indispensabilă a sectorului turistic. Astfel, se impune ca un domeniu necesar de analizat, în lipsa căruia, percepţia fenomenului de turism contemporan, ar fi nu numai incompletă, dar şi deformată.

Rolul agrementului este de a satisface nevoia oamenilor de a-şi petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Agrementul presupune existenţa unor echipamente: puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitaţie, săli şi terenuri de sport; programe: concursuri, expoziţii, festivaluri, excursii,etc. Prin rolul său de a aduce bună dispoziţie şi relaxare atât localnicilor, cât şi turiştilor, agrementul este o componentă importantă a produsului turistic. De aceea, s-au depus eforturi pentru a îmbunătăţi şi diversifica permanent baza de agrement în vederea atragerii unui număr important de turişti şi reducerii sezonalităţii turismului.

Serviciile de agrement reprezintă o componenta importanta a produsului turistic indiferent daca sunt oferite ca servicii de baza sau suplimentare. Ele sunt alcătuite dintr-o paleta larga de activităţi cu caracter: recreativ-distractiv, sportiv, cultural-artistic şi educativ.

In categoria serviciilor cu caracter recreativ-distractiv se includ: cele oferite de cazinouri, discoteci, restaurante şi baruri cu program artistic etc.

Activităţile sportive presupun punerea la dispoziţie a unor săli de sport, gimnastica aerobica, fitness, tenis, terenuri amenajate pentru schi, echitaţie, minigolf etc.

Activităţile cu caracter cultural-artistic şi educativ vizează: participarea în calitate de spectator la diverse spectacole; vizite la case memoriale, muzee, galerii de arta, expoziţii; vizitarea unor obiecte istorice, culturale, ştiinţifice; întâlniri cu personalităţi din domeniul culturii, artei, ştiinţei.

Instalaţiile de agrement se caracterizează prin faptul că existenţa lor într-o anumită zonă motivează deplasarea turiştilor, respectiv: terenuri de golf, plaje omologate, „Blue Flag”, instalaţii de agrement nautic, parcuri de distracţii, herghelii.

Agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă satisfăcând o multitudine de motivaţii umane. Acesta se constituie într-un factor cantitativ şi calitativ al fenomenului turistic paralel cu calitatea sa de factor de dezvoltare al turismului. Poate fi inclus în diverse categorii în funcţie de mai multe criterii cum ar fi: spaţiile de desfăşurare închise (hotel, teatru, discotecă), în are liber (parcuri de distracţii, stadioane, grădini publice) şi sezonul ( agrement de vară, agrement de iarnă şi agrement permanent).

De regulă agrementul îndeplineşte mai multe funcţii între care: destinderea şi reconfortarea fizică, se constituie ca mijloc principal de individualizare a ofertei turistice, se constituie într-o sursă importantă de încasări şi de creştere a eficienţei economice a activităţii turistice.

Serviciile de agrement, acceptate ca prestaţii de bază numai de către o parte a specialiştilor, sunt concepute să asigure petrecerea plăcută, agreabilă a timpului de vacanţă. Ele sunt alcătuite dintr-o paletă largă de activităţi având caracter distractiv-recreati, în concordanţă cu specificul fiecărei forme de turism sau formă de sejur. Serviciile de agrement reprezintă elementul fundamental în satisfacerea nevoilor turiştilor modalitatea de concretizare a motivaţiilor deplasării şi capătă un rol tot mai important în structura consumurilor turistice.

ISTORIC

Tenisul este un joc sportiv care se impune prin frumuseţea şi spectaculozitatea sa. Mişcările sportivilor au graţie şi ritm, sunt armonioase şi precise în ciuda marelui efort la care sunt supuşi.

Marea sa atractivitate constă în faptul că este accesibil la orice vârstă, partenerii de joc se pot alege între ei în funcţie de preferinţe sau nivel de pregătire. El presupune calităţi ca: perspicacitate, curaj, îndemânare, reflex, viteza, forţă etc.

Primele menţiuni despre începuturile acestui sport atestă existenţa sa în secolul al Xll-lea. Se presupune că tenisul s-a jucat mai întâi în mediul de la curţile regilor Franţei şi Angliei. Răspândirea sa în rândul populaţiei s-a datorat invenţiei cauciucului, care a permis ca mingea elastică să fie jucată pe orice teren şi nu nurnai în săli unde se juca cu mingi de piele umplute cu câlţi şi păr.

Din anul 1870, tenisul a început să-şi desăvârşească forma pe care o cunoaştem şi noi în prezent (fig.1.1), fiind denumit iniţial “lawn-tenis” (tenis de câmp, în englezeşte) spre a-l deosebi de cel vechi numit “jeu de paume” (joc cu palma - în franceză). În 1884, se precizează dimensiunile terenului şi fixarea regulilor de joc, reguli ce sunt modificate pe parcursul timpului. În 1887 are loc primul campionat de la Wimbledon, iar în 1900 se înfiinţează Cupa Davis. Fig.1.1. Tenisul în 1870

Etimologia cuvântului «tenis», provine de la francezul «tenez» cu care jucatorii îşi anunţau adversarii că aruncă mingea pentru serviciu şi pe care englezii, preluând în secolul XV “jocul cu palma”, l-au numit “tennis”. Denumit multă vreme şi “sportul alb” datorită echipamentului alb obligatoriu al sportivilor (fig.1.2, b), tenisul cunoaşte, după 1968, introducerea echipamentului colorat (fig.1.2, a), care a trebuit să fie acceptat şi de către organizatori, mai ales datorită transmisiunilor televiziunii. Fig.1.2. Echipamentele sportivilor

În ţara noastră tenisul era practicat la început de studenţii români reveniţi în ţară de la studiile efectuate în străinatate.