Turism și ecoturism Vâlcea

Prezentare generala. Judeţul Vâlcea

Relief. Clima. Hidrografie. Vegetaţie

Judeţul Vâlcea este situat în partea central - sudică a României la 175 de km de Bucureşti şi este aşezat între paralelele 48° 28’ şi 48°36’ latitudine nordică şi între meridianele 23° 37’ şi 24° 30’ longitudine estică.

Relieful judeţului Vâlcea cuprinde teritorii care aparţin unor variate regiuni geografice: cca.33% munţi, cca.20% dealuri şi despresiuni subcarpatice, cca. 45% dealuri piemontane şi cca.2%. Relieful include toate formele, de la munţi înalţi de 2300 m, în nordul judeţului, Munţii Coziei, Munţii Lotrului, sectorul vestic al Munţilor Făgăraş până la dealurile, depresiunile subcarpatice şi podisul piemontan cu o altitudine de câteva zeci de metri, în zonă Drăgăşani.

Dispunerea în benzi de la vest către est a culmilor muntoase înalte şi a înălţimilor Sub-Carpaţilor, a dealurilor piemontane pe direcţie nord-sud, aspectul văilor şi al depresiunilor, prezenţa luncilor râurilor pe lungimea principalelor cursuri de ape, particularităţile geomorfologice ale formelor de relief indică o mare varietate a acestora, rezultând sectoare bine definite, caracterizate de mari unităţi fizico-geografice: Carpaţii Meridionali, Sub-Carpaţii Getici, Platoul Getic, cu o structură geologică complexă a de la cele mai vechi roci cu structură cristalină până la cele mai tinere, pliocene şi cuaternare.

Clima judeţului Vâlcea este temperat-continentală,puternic influenţată de fragmentareă accentuată a reliefului, de expunerea versanţilor, de regimul radiaţiei solare şi regimul eolian.

Temperatură medie anuală în Vâlcea este de 10,60 grade C, cu precipitaţii normale a căror medie anuală este cuprinsă între 500 şi 900 mm şi vânturi de mică intensitate cu viteze moderate.Aceste caracteristici,precum şi umiditatea relativa a aerului ce variază între 71 şi 78%, precum şi numărul mare de zile cu insolaţie maximă favorizează răspăndirea viţei de vie, a nucului şi a altor pomi fructiferi.

Judeţul Vâlcea este brăzdat de o puternică reţea hidrografica.Întreagă reţea de ape curgătoare aparţine bazinului hidrografic al râului Olt, care străbate teritoriul judeţului în trepte, asemenea reliefului începând din nord, de la Raul Vadului şi până la Tighină, în S,pe o distanţă de cca.130 km.

Pricipalele tipuri de lacuri din judeţul Vâlcea sunt cele de origine glaciară din bazinul superior al Lotrului (Zănoagă Mare, Calcescu, Iezerul -Parâng, Găuri) şi cele din bazinul Latoritei (Iezerul Latoritei, Muntinelul Mic, Cioară, Singuraticul), lacurile sărate de la Ocnele Mari şi Ocniţă (formate în urmă prăbuşirii unor saline) şi lacurile de acumulare de pe răul Olt şi Lotru (Daiesti, Raureni, Govora, Vidră, Brădişor, Malaia).

Solurile existente pe teritoriul judeţului Vâlcea sunt variate: soluri podzolite, brune - valorificate prin păşunile naturale, soluri brune acide şi brune podzolite dar şi soluri agilo-iluviale favorabile culturilor furajere, leguminoase,pajiştilor naturale şi livezilor de pomi fructiferi. Solul regiunii este degradat de conţinutul redus şi foarte redus de fosfor şi azot, de aciditatea puternică şi moderată, de compactarea solului, poluare cu petrol şi pesticide.

Vegetaţia este bogată, dispusă în etaje, corespunzătoare altitudinii şi datorită diversităţii reliefului şi condiţiilor pedoclimatice existenţe pe teritoriul judeţului. Aproape jumătate din teritoriul judeţului este acoperit de păduri de stejar, fag conifere sau altă vegetaţie forestieră.

Faună este reprezentată de specii care cresc în pădure şi prezintă interes economic: ursul, cerbul, căprioară, mistreţul, bursucul, lupul, potârnichea. Elementele mediteraneene se fac simţite şi în faună: scorpionul carpatic, viperă cu corn, lepidopteră.

Dealurile din jurul oraşului sunt acoperite cu păduri de gorunete făgete şi făgete. Pe lângă speciile dominante că fagul şi gorunul, apăr şi carpenul, teiul, frasinul, jugastrul, ulmul şi salcâmul. Etajul de arbuşti este format din alun, lemn câinesc, corn, şoc şi iederă ca plantă agăţătoare. Vegetaţia ornamentala din parcurile şi zonele de versant cuprinde: bradul argintiu, molidul, pinul, zadă, arinul, plopul şi salcia.

Scurt istoric

Atestarea documentară a judeţului Vâlcea dateaza din 8 ianuarie 1392, fiind cuprinsă în Condica Mănăstirii Cozia, unde se conservă hrisovul dat de domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418), care dăruia mănăstirii toate drepturile asupra ”albinaritului din judeţul Vâlcea ”.

Urme de locuire a zonei apar însă şi mai devreme. Depozitul fosilifer descoperit la Bugiuleşti (comuna Tetoiu), datează de 2.000.000-1.800.000 de ani şi face dovadă celei mai îndepărtate urme de locuire pe continentul european, Australanthropus olteniensis reprezentând prima verigă a antropogenezei din Europa.

Cercetările de la Ocniţă au dus la identificarea anticei cetăţi dacice Buridava, vechi centru militar, politic, religios şi economic deosebit de important, menţionat şi de geograful grec Ptolemeu în sec. II, sub denumirea de Burida-Ven-Sioi, situat în apropierea masivului de sare de la Ocnele Mari. Malurile Oltului au fost martorele trecerii cuceritorilor români, care au lăsat în urmă vestitul sistem de fortificaţii « Limes Alutanus », descoperit şi studiat de istoricul Vasile Parvan.

Mircea cel Bătrân (1386-1418) a zidit între 1386-1388 Mănăstirea Cozia, monument de arhitectură medievală românească, pe plan triconic, cu o savantă decoraţie a faţadelor. Cozia a fost principalul model al arhitecturii religioase din Valahia vreme de patru secole. În chiliile sale şi-au găsit adăpost mari cărturari precum Fios-Filotei, Mardarie Cozianul, Ghenadie Cozianul, Grigore Ieromonahul şi alţii. Două morminte voievodale adăpostesc osemintele marelui ctitor Mircea cel Bătrân şi ale lui Teofana, mamă lui Mihai Viteazul (1593-1601).

La Mănăstirea Govora era tipărită prima carte în limbă romană, în anul 1640. Cartea era intitulată « Pravila de la Govora» şi cuprindea o colecţie de învăţăminte laice. În 1705 este înfiinţată tipografia de limbă romană pe lângă Episcopia de Râmnic.