Turismul - Fenomen Complex și Contemporan

CAPITOLUL 1

TURISMUL – FENOMEN COMPLEX SI CONTEMPORAN

Desi aparitia turismului se pierde în negura timpurilor si, în consecinta, din cauza lipsei unor informatii istorice nu se poate stabili o data exacta a detasarii sale ca activitate distincta, se pare totusi ca unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri.

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurata în alte sectoare-cheie din economia mondiala (industrie, agricultura, comert). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umana, cade sub incidenta studiului interdisciplinar, antrenând deopotriva economisti , geografi, psihologi si sociologi. Primele mentiuni privind preocuparile de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile lasate de Marco Polo cu ocazia periplului sau asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocuparile viitoare privind practicarea calatoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masa la sfârsitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurator.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benificii, turismul a fost definit în variante dintre cele mai felurite: ,,arta de a calatori pentru propria placere” (M. Peyromaure Debord); ,,activitate din timpul liber care consta în a voiaja sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, îmbogatirea experientei si culturii, datorita cunoasterii unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); ,,fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si de schimbare a mediului înconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturii ca rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si al perfectionarii mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Activitatea turistica este bine sustinuta de un valoros potential turistic – natural-antropic – diferentiat de la tara la tara, în functie de care sunt organizate diferite tipuri de turism.

Privit în corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global deoarece antreneaza o crestere în sfera productiei bunurilor si serviciilor, dezvoltarea bazei tehnico-materiale si stimularea ramurilor participante la construierea si echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalatii pentru agrement;este un mijloc de diversificare a structurii economiei, prin crearea unor activitati sau ramuri proprii acestuia sau dezvoltarea la noi dimensiuni a unora dintre cele existente.

Turismul este o activitate complexa, capabil sa determine mutatii si în dezvoltarea în profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scara nationala. El favorizeaza, de asemenea, utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a disponibilitatilor de forta de munca.

Pe plan social, turismul se manifesta ca mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura si cuvilizatie a oamenilor. Are un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populatiei si reprezinta, de altfel, una din principalele destinatii ale timpului liber la sfârsitul saptamânii sau al vacantelor .

1.1. Concepte si delimitari folosite în turism

În ciuda succesului incontestabil, noua stiinta sociala despre turism s-a izbit de unele dificultati generate de o foarte rapida dezvoltare. Aceste dificultati sunt legate, într-o anumita masura, de faptul ca standardizarea terminologica a fost, din pacate, neglijata. Astfel, exista o seama de confuzii cu privire la continutul si semnificatia termenilor de baza. Asistam la o adevarata invazie de definitii si termeni ambigui, expresii intrate în circuitul categorial al stiintei turismului fara a fi pe deplin explicitate. În literatura de specialitate termeni ca: timp liber, vacanta, recreere, turism, turist, turist ocazional, vilegiaturist, persoane aflate la odihna în aer liber etc. sunt, într-o larga masura, folositi cu înteles diferit, fapt ce genereaza numeroase confuzii.

Lipsa unei standardizari conceptuale este sursa permanenta de nemultumire si pentru planificatorii si analistii din domeniul turismului. Neconcordanta în definitii între diferite grupuri guvernamentale si industriale are, de asemenea, capacitatea de a reduce credibilitatea domeniului în ochii celor care îl privesc critic. Acest neajuns explica, în mare parte, atitudinea de respingere a unor macro-economisti, precum si cea de neacceptare nici macar a faptului ca turismul este o industrie reala.Mai mult, chiar atitudinea multor profesionisti din turism si recreere cu privire la examinarea si dezbaterea terminologiei este oarecum negativa.Dintre acestia, unii considera aceasta dezbatere anosta si inutila.