Turismul rural românesc și ecoturismul

INTRODUCERE

Turismul rural si agroturismul istorie, , evolutii, tendinte si reglementari in perspectiva aderarii la uniunea europeana

Turismul rural cuprinde toate activitatile turistice desfasurate in mediul rural, in afara zonelor destinate „turismului luminilor” (in orase), „turismul albastru” (pe litoral), „turismul de sanatate” (in statiuni balneo-climaterice) si „turismului alb” (in statiuni montane).

In Uniunea Europeana piata turismului rural este estimata la peste 370 milioane persoane, iar 25% din turistii europeni isi petrec concediile in spatiul rural. Cu toate acestea statisticile UNIUNII EUROPENE arata ca 57% din cei care-si petrec vacanta in mediul rural nu au avut o sursa de informare in acest scop,, ceea ce arata ca posibilitatea petrecerii unei astfel de vacante este foarte putin cunoscuta in tarile UNIUNII EUROPENE.

Cazarea in spatiul rural cuprinde toate formele de cazare turistica, de la ferme la hoteluri rurale sau la camerele de oaspeti, gestionate direct si personal de proprietari, persoane fizice, asociatii sau comunitati locale. Agroturismul, ca forma a turismului rural, utilizeaza ca spatii de cazare si servire a mesei fermele/pensiunile turistice rurale in UNIUNII EUROPENE, cat si in Romania

La nivelul UNIUNII EUROPENE in 1990 a fost creata EUROGITES – Federatia Europeana pentru Cazare Turistica la Locuitori (fermieri) in Spatiul Rural, la ferma si sat, care reuneste 22 de asociatii nationale si regionale din 14 tari europene. Scopul Federatiei este unul promotional, si anume: definirea unui concept european, crearea unei marci comune, definirea unei strategii comerciale. EUROGITES contribuie la: mentinerea modului de viata in spatiul rural european, oferirea unei alternative a turismului de masa, edificarea tolerantei si a intelegerii intre rural si urbanul diferitelor tari europene.

Dar in fiecare tara din UNIUNEA EUROPEANA, turismul rural si agroturismul au o organizare proprie la nivel de comunitate, localitate, departament, zona si tara, prin asociatii sau sindicate de intitiativa care se ocupa de dezvoltarea si promovarea acestor forme de turism.

Prin existenta sa milenara, satul romanesc a reprezentat firul continuitatii poporului nostru pe teritoriul Romaniei, ca o adaptare la mediul geografic, care a constituit creuzetul formarii acestuia, al culturii si civilizatiei sale.

De milenii s-au perpetuat traditiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populara, transmise pana la creatorii populari si acuratetea artei populare.

Acest tezaur focloric se pastreaza in mai toate satele romanesti, dar cu precadere in ariile de munte si deal, acolo unde tentaculele emanciparii contemporane au patruns intr-un ritm mai lent. De aceea se impune ca satul sa ramana si mai departe pastratorul autencitului romanesc.

Potentialul agroturistic din satul romanesc este deosebit de complex, cuprinzand in alcatuirea sa componente naturale si cultural-istorice de mare varietate si atractivitate turistica.

Alaturi de cadrul natural, spatiul rural romanesc beneficiaza si de un potential etnografic si folcloric de mare originalitate si autenticitate. Aceasta zestre spirituala reprezentata prin valori arhitecturale populare, instalatii si tehnici populare, mestesuguri traditionale, folclor si obiceiuri ancenstrale, sarbatori populare, etc., se completeaza cu numeroase monumente istorice si de arta, vestigii arheologice, muzee, care amplifica inestimabilul tezaur cultural-istoric.

Turismul rural cu componenta sa, agroturismul, se practica emipiric, in Romania, de peste 60 de ani. Dar abia dupa anul 1990, acesta a cunoscut o dezvoltare mai ampla si chiar o roganizare pe piata interna si externa.

Pentru promovare, la nivel national s-a infiintat ANTREC – Asociatia Nationala pentru Turismul Rural, Ecologic si Cultural – cu 32 de filiale in teritoriul

Pentru dezvoltarea complexa a zonei montane s-a constituit FRDM – Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana.

De asemenea, au aparut si alte asociatii locale, de promovare si chiar de dezvoltare a turismului rural.

Cu toate acestea turismul rural (si in special agroturismul) nu are o organizare proprie la nivelul prestatorilor de servicii agroturistice sau conexe acestora sau la nivel regional si national.

Din experienta europeana si, indeosebi, germana, austriaca, elvetiana si franceza, se remarca faptul ca „turismul rural” cu componenta sa „agroturismul”, sunt bine definite ca organizare si promovare pe plan local, regional si national, se inscriu in politica generala a UNIUNII EUROPENE de amenajare si dezvoltare a mediului rural si de sprijinire a populatiei in acest spatiu. De asemenea, in activitatea turistica locala sunt implicate comunitatile si autoritatile locale, alte asociatii, firme si persoane fizice, care concura la desfasurarea activitatii de turism, fiecare avand o contributie financiara la dezvoltarea si promovarea acestuia.

Turismul rural si agroturismul, ca activitati economice si socio-culturale, se inscriu in normele de protectie a mediului inconjurator natural si umanizat, adica a turismului bazat pe principii ecologice. De aceea, consideram ca aceste doua forme de turism se inscriu in sfera turismului durabil.