Valorificarea Potențialului Turistic al Județului Arges

Introducere

Judeţul Argeş, situat în partea de sud- vest a României, este unul dintre judeţele ţării cu un potenţial turistic ridicat. Astfel, în lucrarea de faţă, se urmăreşte evidenţierea principalelor puncte de atracţie ale judeţului, inventarierea potenţialului turistic al acestuia, analiza infrastructurii, a formelor de organizare politică precum şi analiza circulaţiei turistice.

Judeţul menţionat mai sus, oferă turiştilor şi localnicilor peisaje uimitoare, mânăstiri şi biserici de o mare valoare culturală şi turistică, monumente naturale considerate adevarate capodopere, precum şi o gamă extinsă de servicii turistice. În acest sens, lucrarea de faţă are drept scop, informarea cititorilor cu privire la obiectivele de natură turistică ale judeţului Arges prin expunerea detaliată şi analiza acestora cu ajutorul unor indicatori statistici.

2

1.Localizarea şi caracterizarea geografică

şi economică a judeţului Argeş

Situat în partea central-sudică a ţării, mai exact în regiunea Muntenia, Argeşul este delimitat în partea nordică de crestele înalte ale munţilor Făgăraş, traversând munţii Piatra Craiului şi culoarul Rucăr – Bran ce îl desparte de judeţele Sibiu şi Braşov. La est, limita cu judeţul Dâmboviţa este mult mai lungă, traversând munţii Leaota, Subcarpaţii Getici, piemontul Cândesti şi câmpia Găvanu Burdea. Limita sudică dinspre judeţul Teleorman taie câmpia Găvanu Burdea. La sud-vest, judeţul Argeş se învecineaza cu judeţul Olt, limita străbătând câmpia Română şi piemontul Cotmenei, traversând văile din bazinul superior al râului Vedea. Limita vestică, dinspre judeţul Vâlcea, traversează valea râului Topolog. Relieful este proportional repartizat, coborând în trepte de la nord spre sud, cuprinzând toate unităţile geo-morfologice carpato-trans-danubiene, de la altitudinea de peste 2500 m până la 160 m Predomină ţinuturile deluroase, care ocupă 55% din suprafaţa judeţului, munţii 25% şi câmpiile 20%. În relieful său se disting trei trepte: treapta înaltă ce se desfăşoară pe o lungime de 70 Km, între valea Dâmboviţei şi valea Oltului şi se înscrie în peisaj prin cei mai înalţi munţi din ţară (munţii Făgăraş, munţii Iezer, munţii Piatra Craiului, munţii Leaota şi munţii Păpuşa), treapta mijlocie ocupată de dealuri subcarpatice acoperite de păduri de foioase şi a treia treaptă reprezentată de piemontul Getic.

Suprafaţa judeţului este de 682631 ha, acesta fiind compus din 3 municipii (Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş) , 4 oraşe (Costeşti, Mioveni, Topoloveni, Ştefănesşi) şi 95 de comune. Gradul de urbanizare este unul destul de scăzut având în vedere ca în anul 2005 numărul locuitorilor în zona urbană era de 311 236, iar în mediul rural erau un număr de 335 084 de locuitori. În judeţul Argeş există o aglomerare urbană denumită Aglomerarea Piteşti, cu 250932 de locuitori şi cuprinde :Pitesti, oraşul Topoloveni şi comunele limitrofe (Bascov, Mărăcineni, Ştefăneşti, Călineşti, Leordeni, Căteasca, Oarja, Bradu, Albota şi Budeasa). Rata şomajului este în scădere de la 7,0% în anul 2000 la 4,9% în 2007, acesta fiind un aspect pozitiv al economiei argeşene. Infrastructura din zonă este bine dezvoltată cuprinzând autostrada, drumuri internaţionale, naţionale şi locale şi căi ferate, poduri şi pasaje de nivel, unităţi de producere a energiei (centrale hidroelectice), linii electrice cu puncte de transformare.

Reţeaua de cale ferată însumează 198 km, iar cea rutieră 2.948 km, din care 427 km drumuri naţionale, 740 km drumuri judeţene şi 1.781 km drumuri comunale. Industria deţine rolul principal în economia judeţului, dominante fiind ramuri ale industriei grele, construcţii de maşini, petrochimie, exploatări forestiere, prelucrarea lemnului. Industria constructoare de maşini este reprezentată în primul rând de Întreprinderea de Autoturisme Piteşti, iar cea chimică de Combinatul Petrochimic Arpechim. În domeniul agriculturii, mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a judeţului este teren arabil. Restul este ocupat cu livezi, pepiniere pomicole, vii, păşuni şi fâneţe. Livezile şi pepinierele pomicole ocupă o suprafaţă de 27422 ha, din acest punct de vedere Argeşul situându-se pe locul 1 la nivel naţional.

3

2. Prezentarea potenţialului turistic al zonei

2.1 Potenţialul turistic natural al judeţului Argeş

-Relieful

Relieful coboară în trepte dinspre nord spre sud, de la o altitudine de 2.500 m până la 160 m deasupra nivelului mării. Desfăşurat divers de la nord la sud, se prezintă ca un amfiteatru natural, cuprinzând o succesiune de trei trepte caracteristice: Câmpia Găvanu-Burdea (150 m); podişul (cu înălţimi de 800 m) şi Subcarpaţii Getici (cu podgorii şi livezi, cu muscele ce depăşesc 1.000 m altitudine); Munţii Făgăraş (cu Vf. Moldoveanu de 2.544 m-cea mai mare înălţime din ţară şi Vf. Negoiu de 2.535 m, masivele Iezer-Păpuşa, Leaota, Piatra Craiului, Culoarul Rucăr-Bran).

-Hidrografia

Judeţul Argeş este traversat de o mulţime de văi şi râuri din bazinul hidrografic al râurilor Argeş, Vedea şi Olt, lungimea râurilor principale fiind de aproximativ 1.000 km.. În zona de munte şi de deal se întâlnesc o multitudine de lacuri glariare dar şi lacuri artificiale. Principalele lacuri naturale sunt: Iezer (0,6 ha), Buda (0,40 ha), Izvorul Muşeteica (0,30 ha) în Nucşoara şi Zârna (0,50 ha), Jgheburoasa (2 ha), Hârtop I (0,30 ha), Hârtop II (0,35 ha), Hârtop V (1 ha), Mânăstirii (0,60 ha), Valea Rea (0,50 ha), Scărişoara Galbenă (2 ha), Galbena IV (0,20 ha) în Rucăr.

De asemenea, trebuie menţionate şi cele două lacuri antropice:

-Lacul Pecineagu (Argeş, Dâmbovicioara) cu o suprafaţă de 182 ha şi un volum de 63,0 mil. mc.

-Lacul Vidraru (Argeş, Arefu) realizat prin bararea cursului superior al râului Argeş. Lacul se află la o altitudine de 850 m, are o lungime de 14 km şi o suprafaţă de 893 ha.

Principalele surse de apă din bazinul Argeş sunt apele de suprafaţă, reprezentate de râuri şi lacuri de acumulare şi apele subterane (freatice şi de mare adancime).

Resursele de apă teoretice totale din bazin sunt evaluate 2656 milioane m3 (din care 1960 milioane m3 provin din apele de suprafaţă şi 696 milioane m3 din apele subterane). Circa 85.5% din aceste resurse teoretice sunt utilizabile din punct de vedere tehnic (2271 milioane m3 din care 1671 milioane m3 provin din râuri, lacuri şi lacuri de acumulare şi 600 milioane m3 din apele subterane).