Valorificarea Turistică a Lacului de Acumulare Izvorul Muntelui - Bicaz

I. INTRODUCERE. SCOPUL LUCRĂRII

Termenul turism, de origine engleză (prin filieră franceză), cu sensul de bază de călătorie de plăcere, s-a extins asupra unei game foarte variate de activităţi economice în scopul destinderii şi a nevoii de evadare din cotidianul urban în condiţiile creşterii continue a nivelului de trai, dar şi al stresului la care organismul uman este supus în contextul civilizaţiei industriale.

Turismul este cunoscut ca fiind cea mai largă industrie. Veniturile sale au o proporţie semnificativă în economia multor ţări şi este una din cele mai mari producătoare de locuri de muncă.

Turismul ca orice activitate economică are o anumită localizare, valorifică anumite „resurse”. Din acest punct de vedere, turismul este acea activitate economică care încearcă să exploateze avantajele pe care le oferă unele elemente ale peisajului (natural sau antropic), în scopul valorificării superioare a acestora.

Valorificarea turistică a unei aşezări sau a unui teritoriu înseamnă valorificarea produsului turistic, ce reprezintă obiectul de schimb principal în cadrul economiei turismului şi cuprinde un complex de bunuri şi servicii caracterizate printr-o repartiţie diversificată sub raport calitativ şi cantitativ în timp şi spaţiu. Valorificarea produsului turistic se realizează prin intermediul pieţii turistice ce reflectă transferarea produsului turistic de la producători la consumatori sub forma unui „bun de larg consum” în cadrul turismului de masă, a turismului social, caracteristic deceniilor postbelice.

Baza materială turistică cuprinde ansambul mijloacelor de cazare, terapeutice, de agrement, alimentaţie publică şi transport, destinate satisfacerii cererii turistice. Baza materială este aceea care permite „fixarea la obiectiv” a subiecţilor care, într-un interval de timp prestabilit, valorifică componentele fondului turistic natural şi antropic. Prin diversitate, dimensiuni, profil arhitectonic şi varietatea formelor de manifestare a acesteia, se impune în peisajul cu valenţe turistice (unitate montană, staţiune, centru urban sau aşezare rurală) şi face parte din ansamblul de măsuri ce concură la amenajarea turistică.

Lacurile naturale sau artificiale constituie de multă vreme pretextul dezvoltării unor activităţi turistice datorită efectului peisagistic. Turismul lacustru este o variantă intermediară între turismul litoral şi cel montan, având un caracter complementar. La latitudini acceptabile, apele lacustre pot fi utilizate şi pentru turismul balnear sau de agrement, iar în combinaţie cu relieful montan, poate conduce la forme de turism dintre cele mai complexe (lacurile alpine). Cu toate acestea, activităţile balneare sunt restricţionate de particularităţile apelor lacustre (temperatură mai mică, salinitate redusă, curenţi mai slabi, absenţa plajelor etc.) şi de aspectele ecologice care derivă din concurenţa celorlalte activităţi economice, ecosistemele lacustre fiind mult mai sensibile decât cele marine. Apropierea munţilor creează pentru multe regiuni lacustre o ambianţă deosebită, ideală pentru un turism elitist polivalent, axat pe activităţi de animaţie (cazinouri, concerte, festivaluri, concursuri sportive).

Lacul Izvorul Muntelui – Bicaz, de pe Bistriţa, este cel mai mare lac de pe râurile interioare, aflat în apropierea masivului Ceahlău, a Cheilor Bicazului şi într-o regiune cu un original fond turistic cultural-istoric. Această conjunctură favorabilă a determinat crearea unei baze de cazare complexă: cabana turistică Bicaz Baraj, cabana Izvorul Muntelui, un han turistic reconstruit (Motel Cristina), Complexul Turistic Naval Port Bicaz Moldoturism (Hotel plutitor Lebăda), bază de agrement (canotaj, curse cu vaporul) şi posibilităţi de pescuit, pensiuni şi vile turistice etc.

Elaborarea lucrării de faţă s-a desfăşurat pe parcursul unei perioade de timp îndelungată, constând dintr-o documentare bibliografică, statistică şi cartografică vastă şi o cercetare în zona Lacului de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz, unde a fost studiată întreaga varietate de probleme referitoare la: aspecte fizico-geografice (capitolul II), potenţialul turistic natural şi antropic (capitolul III), cultură, artă populară şi folclor (capitolul IV), starea calităţii mediului (capitolul V), baza de cazare (capitolul VI), circulaţi aturistică (capitolul VII), tipuri şi forme de turism (capitolul VIII), , dotările privind căile de comunicaţie (capitolul IX).

Adresez respectuoase mulţumiri domnului profesor îndrumător ASIST. DR. DIMITRIU RADU-IONUŢ precum şi tuturor cadrelor didactice de la secţia de Biologie-Geografie pentru munca depusă la formarea mea profesională pe parcursul anilor de facultate şi pentru sprijinul acordat în elaborarea prezentei lucrări.

Totodată ţin să mulţumesc Institutului Naţional de Statistică – Direcţia de statistică regională Neamţ, Motelului Cristina, Complexului Turistic Naval Port Bicaz Moldoturism (Hotel plutitor Lebăda) şi Pensiunii Potoci , pentru datele puse la dispoziţie.

II. ASPECTE FIZICO-GEOGRAFICE PRIVIND ZONA LACULUI DE ACUMULARE IZVORUL MUNTELUI

II.1 Poziţia geografică

Lacul de baraj Izvorul Muntelui –Bicaz, format în anul 1960, este situat în bazinul mijlociu al râului Bistriţa, într-o zonă de munţi cu înălţime medie din porţiunea centrală a Carpaţilor Orientali fiind traversat de paralela de 47 latitudine nordică şi de meridianul de 26 longitudine estică.

Situat în marea unitate a flişului, în etajul pădurilor de amestec (foioase si conifere), lacul marchează o limită între Munţii Stânişoarei, la est, şi Munţii Bistriţei (partea lor sudică) şi Ceahlău, la vest. El reprezintă, în acelaşi timp, un element de “discontinuitate dinamică” în evoluţia naturală a unor factori ai mediului din acest sector al văii Bistriţei.