Amanajarea turistică a zonelor montane

În funcţie de elementele naturale şi condiţiile de accesibilitate se disting 2 tipuri de localizări:

1) sub forma punctelor izolate (centre de recepţie turistică de mici dimensiuni distribuite în jurul masivului, de-a lungul văilor sau chiar în interiorul acestuia)

2) sub forma staţiunilor. Acestea sunt localizări concentrate cu funcţionalitate multiplă destinate unui număr mare de turişti. Raportat la aceste tipuri de localizări există 3 forme principale pentru staţiunile montane funcţie de amplasarea echipamentelor faţă de masiv:

a) localizare periferică la marginea masivului montan şi în imediata vecinătate a unor localităţi: Poiana Ţapului, Azuga, Buşteni

b) localizare liniară de-a lungul culoarelor naturale de pătrundere în masiv: Valea Prahovei, Valea Oltului

c) localizare terminală în zone înalte sau adânci dincolo de limita aşezărilor umane: localitatea Runcu lângă Tismana.

Localizarea periferică la rândul ei îmbracă mai multe forme. Localizările periferice prin natura lor permit realizarea unor staţiuni complexe de mari dimensiuni, cu funcţionalitate multiplă a căror activitate se corelează cu celelalte destinaţii ale zonei stimulând dezvoltarea economică şi socială a acestora. Localizare liniară caracteristică văilor de penetraţie largi cu posibilităţi de amenajare a căilor de acces şi de realizare de echipamente turistice. Poate lua forma unor staţiuni izolate sau grupate funcţie de dimensiunile culoarelor. Localizare terminală se referă la staţiunile de altitudine înaltă sau cele amplasate în extremitatea interioară a culoarelor de penetraţie. Din acest punct de călătoria nu mai poate continua cu mijloace clasice. Aceste localizri sunt utilizate cu precădere de schiori şi alpinişti.

Componentele principale ale produselor turistice

1) Domeniul schiabil şi dotările aferente constituie principala preocupare în realizarea produsului turistic. Presupune: - amenajarea pârtiilor de schi, săniuş, bob; - dotarea cu mijloace de transport pe cablu; - organizarea şcolilor de schi. Domeniul schiabil amenajat se desfăşoară în principal în masivele montane Postăvarul, Gârbova, acestea având echiparea tehnică cea mai complexă şi deţine 80 % din capacitatea de cazare şi 90 % din totalul mijloacelor de transport pe cablu şi pârtii amenajate. Restul domeniului schiabil se află în masivele Semenic, Cindrel, Ţarcu, Muntele Mic, Parâng, Rodnei, Ceahlău, Gilău, Bihor.

Principalele criterii aplicabile în România pentru turismul de iarnă, respectiv turismul de schi.

1) Amplasamentul unei staţiuni de sporturi de iarnă se face funcţie de condiţiile naturale analizate de specialişti, precum şi pe baza operaţiunilor de cartare. 2) Amplasamentul optim se consideră la o altitudine de 1200 m. 3) Asigurarea accesibilităţii în staţiune prin construirea sau amenajarea unor căi de comunicaţii moderne şi eficiente. 4) Crearea de condiţii optime pentru practicarea schiului prin amenajarea cu prioritate a domeniului schiabil şi a dotărilor specifice. 5) Capacitatea de cazare a unei staţiuni se stabileşte funcţie de capacitatea pârtiilor amenajate: pentru un loc de cazare minim 6 m pârtie de schi, iar în situaţia în care la sfârşit de săptămână fluxul de turişti se intensifică se ajunge la 8,5 m pârtie pe loc de cazare.