Amenajarea teritoriului - studiu de caz privind indicatorii necesari planului de amenajare a teritoriului județului Teleorman

1. Date generale privind asezare, suprafata, vecinatati

Judetul Teleorman este asezat in partea de sud a tarii, orasul Zimnicea, cu latitudinea de 43o37’07’’, constituind punctul extrem sudic al teritoriului national. Dunarea reprezinta, pe cca 90 Km, limita sudica a judetului si totodata frontiera de stat cu Bulgaria.

Suprafata judetului:Teleormanul se numara printre judetele mijlocii ca intindere avand o suprafata de 5.790 kmp, ceea ce reprezinta 2,4 % din suprafata Romaniei (locul 19 pe tara si locul 4 intre judetele din sud care au limita sudica Dunarea).

Teritoriul judetului Teleorman este asezat in partea sudica, in zona centrala a Campiei Romane, fiind incadrat de judetele Arges si Dambovita la nord, Giurgiu la est si Olt la vest, iar la sud de fluviul Dunarea.

2. Caracterizarea generala a cadrului natural al judetului (relief, retea hidrografica, resurse naturale)

Relief

Din punct de vedere al reliefului, Teleormanul nu este variat. Predomina relieful de campie, care acopera partea de sud si centrala, continuand cu o zona slab deluroasa in partea nordica. Altitudinea campiei este cuprinsa intre 38 si 43 m la nivelul terasei Dunarii si 90-95 m la nivelul campiei propriu-zise. In timpul apelor mari de primavara, prin revarsare peste maluri, Dunarea a creat in imediata apropiere a malului sau o succesiune de grinduri fluviatile catre interiorul luncii, care a dus la formarea, intre ele, a unor depresiuni ocupate de ape, numite listeve ( Listeava mare, Mica, Vasluiului, Lupilor, Lunga, Lata, La plopi, Zimnicea). Teritoriul prezinta o usoara inclinare spre sud si est, fapt evidentiat si de orientarea retelei hidrografice.

Zona de campie cuprinde parti din trei unitati principale ale Campiei Romane care, de la nord la sud se succed astfel: Gavanu-Burdea, Boianu, Burnas. Campia piemontana Gavanu-Burdea, care ocupa partea de nord a judetului, la est de Vedea, are altitudini de 90-170 m si este acoperita cu depozite de loess in grosimi de 5-12 m. Vaile Vedea si Teleorman sunt adancite cu cca. 20 m fata de campie, au lunci largi si terase, raurile avand un curs meandrat.

Campia Boianu de la vest de Vedea este formata din trei campuri interfluviale cu latimi de 7-18 km. Spre Olt prezinta o denivelare de 25-30 m, iar spre sud se face trecerea la terasele Dunarii. Campia este slab Fragmentata acoperita cu groase de loess (20-30 m)in care s-au format prin tasare numeroase zone depresionare. Luncile Calmatuliului si Urluiu- lui sunt largi, cu aspect de culoar, cursurile de apa fiind foarte meandrate, cu panta redusa si putere de eroziune foarte slaba.

Campia Burnas, dintre Dunare - Vedea - Valea Alba - Calnistea, este de asemenea o campie slab fragmentata in care depozitele de loess de 5-30 m au favorizat aparitia a numeroase zone depresionare. Pentru eliminarea excesului de apa din aceste zone sunt necesare lucrari de drenaj. Raurile Vedea si Teleorman in amonte de confluenta au lunci largi, cu apa neinsemnata, curs lent si meandrat. In aval de confluenta lor, intre Smardioasa si Bujoru, lunca larga de 2 km are un caracter mlastinos fiind mai putin favorabila agriculturii.

Lunca Dunarii, cu latimi ce variaza intre 2 si 6 km se detaseaza ca o unitate aparte, atat prin altitudinile sale mai coborate (20-24 m), cat si prin peisajul sau specific. In prezent este indiguita pe sectorul Olt - Vedea, in mare parte desecata si folosita pentru agricultura. Din numeroasele lacuri si balti s-au pastrat numai lacurile Suhaia de 1050 ha, folosit pentru piscicultura si complexul lacustru de 800 ha de la confluenta Vedei cu Dunarea.

Lunca comuna a Oltului si Saiului cuprinde numeroase cursuri parasite, lacuri, balti si paduri cu esenta moale. Fiind neindiguita si supusa inundatiilor periodice, din punct de vedere agricol este foarte putin utilizata.

Reteaua hidrografica insumeaza o lungime de 1196 km din care 61,5 km regularizati si 166 km indiguiti. Teritoriul judetului este strabatut de la nord spre sud: Olt, Vedea, Teleormanul, Calmatui, Urlui, Glavacioc, Siu, Sericu, Nanov, Bratcov, Burdea, Cainelui, Clanita, Dambovnic, iar fluviul Dunarea limiteaza partea de sud a judetului pe o lungime de 83 km. Lunca Dunarii reprezinta astazi cea mai antropizata unitate a judetului Teleorman, datorita mariolor lucrari de indiguiri, desecari si irigari. Lunca Vedei este mai mare in zona Smardioasa - Bujoru, atingand la Bragadiru o latime de pana la 2 km si o altitudine de 18 - 20 m, mai mica decat cea a grindurilor fluviale ale Dunarii, datorita acestei configuratii, in timpul reversarii Dunarii apele patrund in lunca Vedei si determina mlastinirea ei. Raul Vedea care impreuna cu afluentul sau Teleorman dreneaza cca. 80% din suprafata judetului are un debit mediu multianual de 5,5 mc?s la intrarea in judet si 13,6 mc/s la Pietrosani, aportul cel mai mare fiind dat de Teleorman (3,8 mc/s).

Cu exceptia raului Teleorman, toate raurile din bazinul hidrografic al Vedei au fost transformate in salbe de iazuri, in scopul retinerii pentru perioada de vara a unor rezerve necesare irigatiilor si unitatilor agrozootehnice. Numeroase astfel de iazuri se gasesc si pe celelalte rauri (Calmatui, Urlui, Glavacioc) pe tot cuprinsul judetului existand cca. 170 iazuri, peste 50% dintre acestea fiind folosite pentru piscicultura si irigatii, altele avand rol de prevenire a inundatiilor. De asemenea au fost amenajate in lunci helesteele Vitanesti, Suhaia, Magura.

Lacurile naturale sunt de tip crov si de lunca, cele de crov avand un caracter temporar. Lacurile de lunca, numeroase in trecut de-a lungul Dunarii, au fost reduse ca urmare a actiunii de indiguire si desecare, in prezent ramanand ca mai importante lacul Suhaia, amenajat ca helesteu si complexul Fatana - Chireanu - Radulea - Fistoreanca (cca. 800 ha) in zona de confluenta a Vedei cu Dunarea.

Apele subterane sunt inmagazinate in depozitele de nisipuri si pietrisuri ale stratelor de Fratesti, la adancimi de cca. 20 m si in depozitele aluviale nisipo-argiloase de terasa si de lunca, la adancimi de pana la 5 m. Judetul beneficiaza de un potential natural ridicat, constand in primul rand in fondul funciar. Astfel, conform Anuarului statistic al Romaniei, fondul funciar - dupa modul de folosinta - se prezinta astfel: suprafata agricola 85,5% din suprafata totala a judetului, paduri 5,1%, ape si balti 3,4%.

Invelisul de soluri al rergiunii se remarca prin varietate. Dominante ca intindere, cernoziomurile, solurile brune de padure si solurile aluviale ocupa principalele forme de relief. Cernoziomurile levigate acopera suprafete intinse mai ales in jumatatea sudica a judetului, oferind conditii excelente pentru culturile agricole. Fertilitatea naturala a solurilor, in special a celor din jumatatea de sud creeaza conditii deosebit de favorabile dezvoltarii culturilor cerealiere si plantelor tehnice, cat si culturilor legumelor. Folosirea intensiva a fondului funciar mentine in actualitate probleme legate de diminuarea excesului de apa, administrarea rationala a ingrasamintelor chimice si a irigatiilor.

In ceea ce priveste resursele subsolului, cele mai importante sunt zacamintele de titei si gaze naturale din partea nord-est a judetului in perimetrul Videle-Olteni-Poieni-Silistea Noua. Structurile cele mai importante sunt exploatate pe teritoriul localitatilor Videle, Blejesti, Silistea, Mosteni, Baciu, Preajba, Sericu, Purani.

Rocile utile sunt prezente sub forma argilelor comune (in zonele Alexandria, Gorgani-Zimnicea, Ciuperceni) nisipuri si pietrisuri (zacaminte importante la Turnu Magurele, Zimnicea, Plosca, Poroschia, Tiganesti, Scioastea si zone de perspectiva la Orbeasca, pe raul Vedea si afluenti in zona comunelor Cervenia, Nanov, Mavrodin). Au fost identificate prin foraje la Suhaia si Viisoara si unele orizonturi subtiri de lignit.