Comerțul Exterior cu Produse Agroalimentare al României în Perioada 2000 - 2006

Experienţa ultimelor decenii, privitoare la evoluţia comerţului exterior, dovedeşte că aceasta se caracterizează prin urmatoarele trăsături:

- Tendinţa de creştere a exporturilor mondiale

- Acccentuarea diversificării comerţului mondial

- Creşterea ponderii ţărilor industrializate în exporturile mondiale

- Înrăutăţirea termenilor schimbului, al ţărilor în curs de dezvoltare cu cele industrializate

- Adoptarea unor măsuri taifare şi netarifare de îngrădire a comerţului mondial

- Aspectele ecologice au devenit factori importanţi în negocierile unor înţelegeri comerciale, regionale sau mondiale

- Tendinţa de instituţionalizare a schimburilor internaţionale

- Tendinţa de tripolarizare a schimburilor comerciale internaţionale (U.E., S.U.A., Japonia).

În perioada analizată valoarea adăugată brută (VAB) la nivel naţional a variat între 331.132, 5 miliarde lei preţuri curente în 1998 şi 1.754.018,4 miliarde lei preţuri curente în 2003, iar produsul intern brut (PIB) între 368.260,8 miliarde lei preţuri curente şi 1.975.648,1 miliarde lei preţuri curente (INS -1998/2003 nivel naţional).

Contribuţia agriculturii înregistrează un declin relativ, atât la formarea valorii adăugate brute (VAB), în scădere de la 16,2% (1998) la 13,0% (2003), cât şi a produsului intern brut (PIB), în scădere cu 2,7% pentru perioada analizată, de la 14,4% la 11,7% (OCDE - 1198/2003 NUTS II). O explicaţie a acestui declin este dată şi de efectul statistic, în condiţiile în care, în patru ani (2000-2003) din cei şase ai perioadei analizate, pentru ramurile neagricole s-au nregistrat creşteri economice superioare mediei de creştere în agricultură. Această dinamică se înscrie în tendinţele specifice economiilor şi agriculturilor moderne.

Contribuţia sectorului primar (agricultură, silvicultură şi piscicultură) la formarea valorii adăugate brute a economiei naţionale se situează în perioada 1998-2003 între 16,2% în 1998 şi 13,0% în 2003 (OCDE - 1998/2003 NUTS III).Scăderea s-a datorat sectorului vegetal, a cărui pondere la formarea VAB a sectorului primar (agricultură, silvicultură şi piscicultură) s-a diminuat cu 11,8% în perioada analizată (de la 54,7% în 1998 la 42,9% în 2003), urmat de o scădere de 14,6% a ponderii sectorului de creştere al animalelor (de la 39,8% n 1998 la 24,4% n 2003)

Serviciile din agricultură au ponderi foarte scăzute, cuprinse între 2,5% la nivelul anului 1998 şi 1,8% la nivelul anului 2003 (INS - 1998/2003 NUTS III). Această stare de lucruri reflectă o slabă intensificare a producţiei agricole, tendinţă prezentă în toate agriculturile în tranziţie. Structura VAB din agricultură, pe regiuni de dezvoltare, prezintă în perioada 1998-2003 o plajă relativ largă de variaţie a ponderilor, de la 18,1% (regiunea Nord -Est) la 11,2% (regiunea Vest) în anul 1998 şi de la la 17,9 % (regiunea Nord -Est) la 11,3% (regiunea Sus-Vest Oltenia) în 2003 (INS - 1998/2003 NUTS III).

Productivitatea muncii comparativ cu media naţională (calculată prin raportul dintre valoarea adăugată brută, n preţuri 2003, şi populaţia ocupată n vrstă de peste 15 ani) a avut o evoluţie puternic descendentă n perioada 19982002 Ponderea productivităţii muncii în agricultură din media naţională, a scăzut de la 42,3% în 1998 la 27,5% în 2002.

Altfel spus, decalajul de productivitate a muncii între economia naţională şi agricultură variază de la 2,37:1 în 1998 la 3,64:1 în 2000 (Calculaţii/INS 1998/2002 nivel ţară)

Cele opt regiuni de dezvoltare, sunt alcătuite dintr-un număr diferit de judeţe (NUTS III) În Regiunea de Dezvoltare Sud-Est se află Delta Dunării şi litoralul Mării Negre care sunt de o importanţă deosebită. Ponderea suprafeţelor în suprafaţa totală a Romniei diferă de la 0,8% pentru Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov la 15,7% pentru Regiunea de Dezvoltare Sud-Est.

Dintre regiuni, Regiunea de Dezvoltare Nord-Est are un grad de ruralitate mai mare decât media naţională (56,5% faţă de 45,4%), populaţia reprezintă 17% din populaţia ţării, este singura regiune cu un spor natural pozitiv, segmentul de vârstă 15-34 de ani fiind reprezentativ. Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia, după suprafaţa agricolă şi arabilă se situează pe primul loc în ţară, realizând cea mai mare pondere din producţia agricolă a ţării. Creşterea animalelor ocupă ponderi deosebite în economia rurală în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest şi în Regiunea de Dezvoltare Centru. Regiunea de Dezvoltare Sud-Est are cea mai mare suprafaţă viticolă 4,2 % din suprafaţa agricolă a ţării faţă de media naţională care este de doar de 1,7%. În toate regiunile predomină sunt fermele familiale de mici dimensiuni (1-3 ha) vegetale, de creşterea animalelor sau mixte.

Cu excepţia Regiunii de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov, unde datorită capitalei există o dezvoltare economică deosebită, Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia se caracterizează printr-o industrie alimentară complexă şi diversificată, iar Regiunea de Vest este printre cele mai dezvoltate regiuni ale ţării fiind reprezentate toate sectoarele economice, cu tendinţa de dezvoltare puternică a serviciilor. Datorită diversităţii reliefului, rezervaţiilor naturale, flora şi fauna deosebită şi a unor resurse specifice cum sunt staţiunile balneare şi apele minerale, Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia are un potenţial deosebit pentru turism şi agroturism. De asemenea agroturismul este foarte bine dezvoltat în Regiunea de Dezvoltare Centru.

În ceea ce priveşte ponderea veniturilor băneşti în totalul veniturilor lunare obţinute pe o gospodărie, pe ansamblul gospodăriilor, aceasta a înregistrat valori între 70,1% (1998) şi 74,9% (2003), în timp ce pentru gospodăriile de agricultori valoarea acestui indicator înregistrează niveluri mai scăzute situate între 44,1% (1998) şi 45,3% (2003). Se constată astfel tendinţa de diminuare a ponderii veniturilor obţinute din agricultură atât în totalul veniturilor pe ansamblul gospodăriilor, cât şi în gospodăriile de agricultori (INS - 1998/2003 nivel ţară). O tendinţă descendentă poate fi observată şi în ceea ce priveşte contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii, pe ansamblul gospodăriilor, care prezintă ponderi situate între 29,1% (1998) şi 24,7% (2001); în gospodăriile de agricultori, acest indicator înregistrează valori situate între 55% în 1998 şi 53,8% în 2003 (INS - 1998/2003 nivel ţară). Diminuarea acestor valori nu este însă suficientă dată fiind necesitatea dezvoltării economiei româneşti şi trecerea la o agricultură modernă, care să nu fie bazată pe forţa de muncă, ci pe valoarea adăugată.

Comerţul exterior agroalimentar al Romniei. n perioada 1998-2003, deficitul comercial agroalimentar s-a accentuat, atingnd valoarea de 1.037,4 milioane Euro n anul 2003. Ponderea exporturilor agricole n totalul exporturilor Romniei a oscilat n această perioadă ntre 3-5%, iar ponderea importurilor agroalimentare n totalul importurilor a fost de 6-8% (INS/MAPDR - 1998/2003 nivel ţară).

În perioada 1998-2003, valoarea exporturilor agroalimentare a variat între 387 şi 498 mil. Euro, 60-70% din totalul exporturilor de acest tip îndreptându-se spre UE şi CEFTA. Cele mai importante grupe de produse agroalimentare exportate în perioada 1998-2003 (reprezentând ca valoare 78-87% din total) au fost: animale vii (22,2%), cereale (14%), seminţe şi plante industriale (13,8%), fructe (5,6%), legume (6,3%), vinuri (6%), grăsimi şi uleiuri (7,8%) şi brânzeturi (4,1%). Analiza structurii exporturilor agroalimentare relevă gradul scăzut de competitivitate a produselor agricole de bază şi ponderea mare deţinută de produsele agroalimentare cu grad scăzut de prelucrare. (INS/MAPDR - 1998/2003 nivel ţară)

În perioada 1998-2003, deficitul comercial a oscilat puternic, atingând un nivel maxim în anul 2003 (1.037 mil. euro). Principalele grupe de produse agroalimentare care au înregistrat o balanţă pozitivă în perioada 1998-2003 sunt relativ constante, sugerând prezenţa unui avantaj comparativ: animale vii, seminţe, fructe şi plante industriale, băuturi alcoolice. Cerealele şi legumele sunt şi ele prezente, cu excepţia anilor foarte secetoşi. (INS/MAPDR - 1998/2003 nivel ţară)

Ani de zile agricultura Romaniei a fost caracterizata de o lipsa cronica a capitalului, iar numarul angajatilor a scazut continuu, consecinta a fragmentarii funciare si a diminuarii numarului de animale. Piata pamantului a inceput sa functioneze cu o foarte mare intarziere, mentinerea faramitarii terenurilor avand un impact negativ asupra productiei vegetale, care, afectata si de conditiile climaterice, a avut, cu foarte mici exceptii, rezultate modeste. Ca atare, nici comertul agroalimentar nu s-a putut dezvolta, Romania