Cresterea Ciupercilor Comestibile

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Cresterea Ciupercilor Comestibile.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. univ. dr. ing. ARSENIE HORGOS

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Opinii si comentarii

Introducere

Însemnari despre consumul ciupercilor comestibile, apreciate de vechii romani ,din cele mai vechi timpuri s-au pastrat pâna în zilele noastre. Referiri la aceasta pot fi întâlnite si în operele unor renumiti oameni de stiinta ai antichitatii. Astfel, Pliniu cel Batrân, istoric si literat roman, în lucrarea sa “istoria naturala” scrie si despre ciupercile bune de mâncat, iar Dioscoride , medic si botanist grec , originar din Asia Mica, trateaza in lucrarea sa “Despre mijloacele de vindecare” si medicamente de origine vegetala obtinute din ciuperci. La început, ciupercile au fost recoltate din flora spontana si consumate datorita gustului si aromei specifice. Mai târziu, empiric s-a trecut si la introducerea unor specii în cultura. La nivelul anului 1990 productia mondiala de ciuperci cultivate era de circa 3763000 t, China situându-se pe primul loc, urmata de S.U.A. În anul 1991, venitul rezultat din comertul mondial cu ciuperci depasea 7,5 miliarde dolari. Dintre speciile cultivate, primul loc îl ocupa Agaricus bisporus (champinion), urmata de Pleurotus sp.(bureti) si de Auricularia sp. si Lentinus sp.

Pentru a venii în sprijinul celor ce doresc sa cultive ciuperci, cu investitii minime, acest sistem tehnologic clasic de cultura prezinta sfaturi practice privind modul în care trebuie sa se lucreze pentru a obtine recolte bune, destinate consumului familial - si nu numai. Totodata, vine în sprijinul tuturor amatorilor de ciuperci, prin îndemnul de a nu se mai expune riscurilor consumului unor ciuperci toxice, ci obtinerii unor culturi sigure în gospodaria proprie .

Valoarea alimentara a ciupercilor

Ciupercile contin, pe linga apa – între 82 si 92%-substante proteice, hidrati de carbon, lipide, vitamine si saruri minerale. Proteinele sunt comparabile cu cele din carne si au un rol foarte important în organism, în ceea ce priveste cresterea si refacerea tesuturilor (rol plastic). De asemenea, proteinele participa la formarea enzimelor si hormonilor, la apararea organismelor împotriva infectiilor si pot folosi ca material energetic, în lipsa lipidelor si glucidelor. În structura proteinelor din ciuperci sunt prezenti 10 aminoacizi esentiali care se gasesc, de obicei, în albumina oului, caseina laptelui si gliadina din grâu. Valoarea nutritiva a proteinelor depinde de digestibilitatea lor ( posibilitatea de a fi transformate si absorbite de tubul digestiv ). Hidratii de carbon (manita, glucoza, trehaloza, glicogenul si celuloza ) apar în proportie de 6% în ciupercile uscate si de 0,9-1% în cele proaspete. Glucidele (2,5%) din ciuperci sunt formate din glicogen, asemanator cu cel din carnea animala .

Ciuperca este singura planta din întreg regnul vegetal care contine glicogen, fiind denumita si “carne vegetala” . Unele specii de ciuperci mai contin si substante tanante, uleiuri eterice etc. Vitaminele au un rol complex în organism : contribuie la cresterea si dezvoltare, maresc rezistenta acestuia, fortifica sistemul nervos etc. Ciupercile sunt singurele din regnul vegetal care contin vitamine din complexul B (thiamina, biotina, acidul nicotinic, acidul pantotenic), vitamina D (specifica pentru carnea de peste), vitaminele A1, C, K si PP. Lipidele (grasimi) din ciuperci proaspete (0,5%) sunt utilizate de organism ca sursa de energie. Un gram de lipide produce 9 calorii . Lipidele din organism transporta vitaminele A, D, B si le asigura absorbtia prin tubul digestiv . Mai au rol de regenerare a tesuturilor, intra în alcatuirea sistemului nervos, asigura buna functionare a glandelor(tiroida), contribuie la formarea anticorpilor si la functionarea normala a pielii etc. Substantele minerale (0,5% - 1,5%) din ciuperci, determinate în cenusa sunt: K(potasiu) – 44 - 41%; P(fosforul) - 13,5 - 25%; SI(siliciu) - 8%. Dupa continutul în fosfor, ciupercile sunt comparate cu carnea de peste. Magneziu, sodiul, clorul si calciu sunt mai putin reprezentate în ciuperci, ceea ce le încadreaza printre alimentele putin sarate . Substantele minerale numite si catalizatorii vietii sunt absolut indispensabile pentru buna functionare a organismului. Ele fac parte din compozitia celulelor si a sângelui. Ciupercile de cultura au o aciditate scazuta , fiind data de câtre acidul malic si citric. Enzimele din ciuperci si , în special, tripsina, au rol important în digestie . Ciupercile au gust si aroma deosebite , pot fi consumate ca aliment de baza, atât de câtre persoane sanatoase, cât si de câtre diabetici (nu contin amidon). Lipidele se gasesc în ele numai sub forma combinata (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide).Gama larga a preparatelor culinare (475 retete culinare cu ciuperci, Ioana Tudor, 1996, Ed.Tehnica), precum si posibilitatea conservarii pentru iarna, explica interesul de care se bucura acestea.

Fisiere in arhiva (1):

  • Cresterea Ciupercilor Comestibile.doc