Factorii perturbatori care pot influența activitatea într-un ecosistem zooproductiv

Sistemul ecologic zooproductiv include populaţiile de animale domestice destinate alimentaţiei omului, locurile de adăpostire ale acestora şi teritoriile destinate păşunilor, fâneţelor şi culturilor furajere. Sistemele de creştere şi exploatare a animalelor domestice, în care funcţionează relaţiile şi principii ecologice, sunt de fapt ecosisteme, puternic antropizate, cu un lanţ trofic mai lung şi cu zooproduse de calitate superioară (R. Gruia, 1998). Antropizarea „influenţează direct şi puternic gradul lor de autoreglare”, remarcă acelaşi autor. Ecosistemul zooproductiv cuprinde biocenoza (zoocenoza), comunitatea de animale dintr-o specie sau rasă şi biotopul reprezentat prin adăpostul specific, în care se desfăşoară procesul tehnologic de transformare a materiei prime, furajul, în produse utile, carne, lapte, ouă etc. Ecosistemul are o structură sistemică şi o dinamică biocibernetică, ce reglează relaţiile funcţionale dintre zoocenoză şi biotop asigurând echilibrul ecologic, tehnologic şi economico-financiar. Se consideră că în ecosistemul zooproductiv, cultivatorul intervine prin acţiuni reglatoare pentru a corecta factorii perturbatori sau de risc şi de a optimiza producţia.

A) Factorii perturbatori pot fi identificati în functie de natura efectelor: Factori generali, din mediul extern al fermei, cu efecte economi¬ce asupra acesteia, si factori particulari, cu efecte directe asupra productiilor fermei

Factorii perturbatori particulari pot fi la rândul lor împartiti în functie de cele doua planuri principale dupa care se desfasoara activitatea într-o ferma de elita: amelioarea genetica si exploatarea. Fiecare cu efecte în fenotipul populatiei, una prin genotipul produsilor si cealalta în componenta de mediu care înglobeaza toate conditiile de exploatare existente sau posibil sa se manifeste în ferma.

De-a lungul etapelor tehnologice ale metodei de selectie: individualizarea ani¬malelor , controlul montei (potrivirea perechilor), controlul fatarilor, evidenta originii (prin Registrul genealogic al rasei ameliorate ), controlul productiei (operatiunea de clasare) si apoi prin analiza conditiilor de exploatare existente în ferma de elita (alimentatia, reproductia, întretinerea etc.), au fost identificati factorii perturbatori particulari. Efectele acestora pot fi prevenite sau înlaturate în masura în care ferma beneficiaza de un management tehnic competent dar si de un management economic competent în raport cu mediul extern.

a) FACTORII PERTURBATORI GENERALI

Din punct de vedere economic, ecosistemele zooproductive sau fermele functioneaza ca subsisteme în cadrul unui sistem care reprezinta mediul lor extern. Aceste subsisteme întretin doua tipuri de relatii: de piata si în afara pietei. Relatiile de piata sunt cele legate de clienti, unitati concurente, consumatori. Cele în afara pietei sunt reprezentate de relatiile cu administratia publica, organizatiile financiare, gruparile so¬ciale. Relatiile cu mediul extern sunt de natura materiala, baneasca si informationala (Oancea, 2003). Mediul cuprinde toate elementele exterioare susceptibile a afecta activitatea întreprinderii, fie ca apar restrictii, fie ca apar primejdii care trebuie evitate, sau ca oportunitati care trebuie sesizate

Între unitatea agricola si mediul extern functioneaza relatii de interconditionare la nivelul intrarilor prin: introducerea în ecosistemul zooproductiv a materiilor prime, a energiei, a fortei de munca, a utilajelor, a animalelor, a resurselor financiare, a informatiilor, iar la nivelul iesirilor prin: produse, animale, bani, informatii. În cadrul activitatii fermei, în procesul de productie specific, intrarile sunt transformate în iesiri. Aceste procese pot fi influentate de diversi factori variabili care pot fi grupati în urmatoarele categorii: factori naturali - ecologici, factori tehnici si tehnologici, factori demografici, factori socio-culturali si factori politico-administrativi .Variatia acestor factori se rasfrânge asupra rezultatelor economice ale fermei, în ultima instanta asupra profitului. Cum scopul fermei nu poate fi altul decât maximizarea profitului în conditiile respectarii principiilor de dezvoltare durabila, este necesara identificarea acelor factori perturbatori generali si gasirea cailor prin care acestia sa fie evitati sau înlaturati atunci când se manifesta.