Fermă ecologică în România

1. Eco-ferma, ferma privita ca un ecosistem

Ferma ecologica este privita ca un ecosistem, parte integrala a naturii, in plina armonie cu factorii biotici si abiotici.

Eco-ferma este unitatea functionala a biosferei , creata de om, dependenta de el, sub directia si managementul lui, reprezentata de o suprafata de pamant, care include toate organismele existente in biotop(fitocenoza, zoocenoza, microbiocenoza) si care interactioneaza cu mediul fizic, creand un circuit de substante, care au ca rezultat obtinerea unei biomase. Aceata biomasa poate proveni din culturi vegetale, cresterea animalelor, sau din evetuala industrielizare a produselor respective.

Astfel eco-ferma, ca orice ecosistem, cuprinde o componenta vie, biocenoza, comunitate unitara si complexa de animale(zoocenoza), plante(fitocenoza), microorganisme(microbiocenoza), precum si factorul uman si o componente abiotica, biotopul, substratul necesar biocenozei.

Populatia de animale exploatata constituie ”centrul de gravitatie” a eco-fermei, ea furnizand biomasa scontata, respectiv zooproductiile dorite. Celelalte componente sunt reprezentate de factorii de mediu si de crestere pentru animalele de ferma, ce constituie elemente de intrare in sistem(factorii de mediu fizici si biologici), elemente de iesire (zooproductii, alte produse). Toate acestea interactioneaza asigurand functionarea armonioasa a ecosistemului.

Eco-fermele, ca de altfel toate agroecosistemele, pot fi caracterizate prin caracter istoric, intagralitate, un program bine stabilit. Acestea reprezinta un sistem cibernetic, in relatie cu mediul pot fi deschise sau partial inchise, sunt ecosisteme amenajate, cu grade diferite de antropizare, cu limitare a capacitatii de autoreglare naturala pana la cote foarte reduse, cu structura si functia sistemica alterata diferit fata de nivelul de organizare biologica. Acestea au o productivitate neta mare si functioneaza ca subsistem al sistemului social-uman, iar factorul antropic devine esential, fiind creator si permanent reglator al sistemului.

2. Organizarea fermelor ecologice

O ferma este compusa din teren si alte elemente utilizate pentru productie, precum cladiri, utilaje si unelte. Poseda forta de munca proprie. Toate activitatile si productia sunt administrate de către un fermier. Ferma difera de alte unitati de productie deoarece terenul este cel mai important factor si de asemenea produce anumite bunuri naturale, care sunt utilizate în productia fermiera ulterioara.

Ferma, de obicei, se ocupa cu productia vegetala sau animaliera si uneori poseda un fel de societate care administrează de asemenea productia alimentelor.

Aceasta poate fi o proprietate a fermierului, poate fi inchiriata, poate fi de asemenea o parte a unei societăţi, cooperative sau asociaţii. Are două sfere. Prima este una tehnica şi productiva şi include procesarea unui tip de produse pe cale naturala pentru obtinerea altora, a doua sfera este una economica si se ocupă cu procesul productiei stabilind o relatie intre produse si presuri precum si o participare financiara si valorica în cadrul productiei.

3. Norme si aprobari necesare realizarii unei ferme ecologice

Pentru realizarea si functionarea unei ferme zootehnice ecologice, este necesara obtinerea mai multor aprobari ale organelor teritoriale.

Aceste aprobari sunt:

-avizul de amplasment;

-avize si acorduri pentru accesul la utilitati precum apa curenta, energia electrica, sursa de incalzire (gaze, reteaua de termoficare) etc.;

-avizul unitatii de pompieri;

-avizul comandantului de Protectie Civila, al Inspectoratului pentru Sanatatea Medie.

Toate aceste avize vor fi inscrise in Certificatul de Urbanism pe care investitorul trebuie sa-l solicite de la Administratia Publica Locala inainte de a incepe elaborarea proiectului.

De asemenea dupa realizarea adaposturilor, instalatiilor si a celorlate constructii din ferma, pentru a fi data in functiune, investitorul mai trebuie sa se adreseze la Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentara, cat si la Directia Judeteana de Sanatate Publica, care vor verifica daca noua constructie respecta normele si regulamentele specifice si daca instalatiile functioneaza la parametrii proiectati. In urma acestor verificari, DSVSA va elibera avizul sanitar veterinar si/sau pentru siguranta alimentara, in conformitate cu ordinul 139/2005, publicat in Monitorul Oficial Nr 107 bis /2 februarie 2005.

Normele sanitar-veterinare privind amplasarea, proiectarea si sistematizarea fermelor zootehnice prevad, printre altele si urmatoare:

-terenul sa fie salubru, neinundabil, cu structura uniforma si cu pante line(de preferat cu inclinare spre sud, sud-est sau sud-vest), avand acces usor catre caile de comunicatii, catre pasuni si catre culturile furajere;

-adaposturile sa fie orientate in directia opusa celei din care bat vanturile dominante, astfel incat sa fie protejate de efectul daunator ala cestora;

-luminozitatea sa fie buna si sa evite supraincalzirea in perioada de vara;

-pentru a prevenii scurgerea dejectiilor si/sau a apelor uzate in exteriorul adaposturilor, cat si pentru ca apele meteorice sa nu patrunda in interior, constructiile vor fi amplasate pe temelii inaltate la minim 20-25 cm fata de sol, avand o pardoseala specifica care sa reziste la uzura fizica si chimica;

-pardoseala va avea o inclinatie de 1,5 pana la 3 %, trebuie sa fie neteda si nealunecoasa;

-usile trebuie amplasate in partea opusa vanturilor dominante, iar pragurile vor fi la nivel cu pardoseala in interior si la 5-6 cm deasupra solului in exterior;

-amplasamentul oricarei ferme zootehnice trebuie sa permita in toate cazurile, posibilitatea dezvoltarii in perspectiva, cu conditia sa pastreze anumite distante fata de zonele protejate (200 m fata de case de locuit, surse de apa, statii de prelucrare a apei), de drumurile locale (18 m), de sosele si cai ferate (20-22 m).

Normele sanitar veterinare prevad suprafetele utile minime necesare fiecarui animal in cadrul fermelor nou construite. Astfel la bovine, se au in vedere urmatoarele suprafete: 0,73 m² pentru tineret, 2,10 m² pentru vacile de lapte, 2,30 m² pentru vacile aflate in maternitate.

4. Adaposturile animalelor in cadrul fermelor ecologice

Adaposturile sunt proiectate pentru a face fata cerintelor impuse de specia de animale, capacitate, valoarea biologica, scopul urmarit si dotarile aferente.

4.1 Organizarea constructiilor

Organizarea se poate face in sistem gospodaresc sau in sistem industrial(ferme specializate). Unitatea functionala intr-o ferma este compartimentul. Mai multe compartimente formeaza un adapost. Intr-un compartiment cazarea se face in standuri (bovine) sau boxe (porcine). Forma in plan al adaposturilor este in general dreptunghiulara cu una sau mai multe deschideri cu valori intre 4 - 36 m si lungimi de pana la 60 - 80 m.

Inaltimea la strasina se stabileste in functie de volumul de aer static necesar pe cap de animal. In functie de amplasare (zone), adaposturile pot fi inchise (izolate termic) sau adaposturi neizolate (inchise sau deschise). In taberele de vara se utilizeaza adaposturi semiinchise, neizolate termic.