Gestionarea deșeurilor în România

Gestionarea deşeurilor

1.1 Definirea deseurilor in Romania

Determinarea deseurilor in Romania s-a realizat in trecut numai pe baza standardului tehnic SR 13 350/96, prin care se efectua o incadrare foarte generala in gurpe de deseuri. Prima preluare a CED (Catalog European de Deseuri) in Romania s-a realizat in anul 1999, prin emiterea HG nr.155/1999, publicara pe 23 martie 1999 in Monitorul Oficial nr.118.Aceasta a fost abrogata recent , prin HG 856/2002 privind evidenta gestinunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile , inclusiv periculoase.

HG 856/2002 completata si de MO 659 din 5 septembrie 2002 stipulaza obligatia agentilor economici:

• sa tina evidenta gestiunii deseurilor generate, pe tipuri de deseuri, inclusiv cele periculase, pe formulare speciale,

• sa raporteze la ATPM periodic datele solicitate privind gestiunea deseurilor

• sa utilizeze codificarea pentru fiecare tip de deseu, dupa procedura din hotarare

Toate datele statistice privind gestionarea deseurilor transmise anual de agentii economici se pastreaza de catre ATPM intr –un registru de evidenta pe o perioda de minim 3 ani.

In cazul in care agentii economici desfasoara si activitati de depozitare, alaturi de datele despre cantitatile din fiecare tip de deseu, trebuie sa se mai precizeze:

• tipul depozitarii

• tipul tratării;

• scopul salubrizării (de exemplu la rampă) sau al valorificării (de exemplu prin REMAT);

• cantitatea deseurilor depozitate definitiv;

• locul de depozitare si tipul depozitului.

Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

În România activitatea de gestionare a deşeurilor este fundamentată pe OUG 78/2000, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activităţi cade în sarcina Ministerului Mediului şi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM).

Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deşeurilor în România are o pondere de 10 miliarde EUR.

1.2 Tipuri de deşeuri

După provenienţă, pot fi deosebite următoarele tipuri de deşeuri:

A. Deşeuri municipale şi asimilabile, care sunt deşeuri generate în mediul urban şi rural. Ele sunt grupate în:

• A1 - Deşeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituţii publice.

• A2 - Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).

• A3 - Deşeuri din construcţii şi demolări, provenite din activitatea de construcţii şi modernizarea şi întreţinerea străzilor.

• A4 - Nămol orăşenesc, rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere.

B. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale.

C. Deşeuri de producţie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.

• C1 Deşeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:

o Clasa 1 Deşeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.

o Clasa 2 Deşeuri industriale nepericuloase şi netoxice.

o Clasa 3 Deşeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcţii.

o Clasa 4 Deşeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.

o Clasa 5 Deşeuri industriale produse în cantităţi foarte mari, de exemplu cenuşile produse de termocentralele care funcţionează pe cărbune.

• C2 Deşeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură şi, în special, din zootehnie.