Graminee Anuale Furajere

Gramineele anuale furajere sunt cultivate atât pentru faptul că sunt o importantă

sursă de nutreţ pentru animale, cât şi pentru calităţile deosebite pe care acestea le

prezintă:

- sunt mai puţin pretenţioase faţă de condiţiile de creştere, mai ales faţă de

umiditate, multe fiind rezistente la secetă;

- realizează producţii ridicate dacă sunt asigurate condiţii optime de creştere şi

dezvoltare;

- sunt bogate în hidraţi de carbon, însă conţin mai puţine proteine decât

leguminoasele;

- se pot folosi ca nutreţ verde, fân, nutreţ murat, nutreţ concentrat, materiale

de aşternut pentru animale etc.;

- se pretează la tehnologii complet mecanizate;

- suportă mai bine păşunatul decât leguminoasele şi nu provoacă meteorizaţii

când sunt consumate în stare proaspătă;

Din această grupă de plante fac parte: porumbul, orzul, ovăzul, secara, sorgul, pentru care urmează să fie prezentate tehnologiile de cultivare, precum şi iarba de Sudan, raigrasul aristat, meiul, dughia şi ciumiza.

Porumbul furajer - Zea mays L.

Tehnologia de cultivare a porumbului pentru siloz

Porumbul pentru siloz poate fi cultivat în cultură principală şi în cultură succesivă, după plante care părăsesc terenul devreme.

Rotaţia.Porumbul pentru siloz este o cultură puţin pretenţioasă faţă de planta premergătoare şi în acelaşi timp se autosuportă, în monocultură, o perioadă lungă de timp, cu condiţia unei fertilizări corespunzătoare.

Cu toate acestea includerea porumbului furajer în rotaţii mai lungi sau mai scurte

prezintă o serie de avantaje, printre care subliniem:

o folosirea mai eficientă a îngrăşămintelor şi a azotului simbiotic remanent,

o valorificarea mai eficientă a apei,

o combaterea eficientă a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor,

o reducerea în măsură mai mare a eroziunii.

Rezultatele cele mai bune se obţin după leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere, cerealele păioase de toamnă, cartoful, sfecla şi floarea soarelui. În cultură succesivă poate fi semănat după orice plantă care părăseşte terenul devreme însă nu este recomandată cultivarea după sorg şi iarbă de Sudan, care sunt mari consumatoare de apă.

La rândul său, porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară şi chiar pentru grâu, caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă. În rotaţia porumbului cu alte culturi se va acorda atenţie deosebită utilizării erbicidelor triazinice şi prevenirii infestării cu dăunători.

Fertilizarea. Folosirea îngrăşămintelor este una din măsurile tehnologice importante pentru sporirea producţiei şi îmbunătăţirea indicilor de calitate ai porumbului

pentru siloz. Pentru a produce o tonă de substanţă uscată, porumbul pentru siloz are nevoie de 14-15 kg azot, 5,5-6,0 kg fosfor, 13-14 kg potasiu şi 4-5 kg calciu.

Porumbul pentru siloz valorifică bine gunoiul de grajd administrat la plantele premergătoare sau încorporat sub arătura de bază, în cantitate de 20-40 t/ha.

De asemenea, sunt bine folosite îngrăşămintele cu azot, aplicate odată cu semănatul, în doză de 70-100 kg/ha. Sporurile cele mai mari de producţie se obţin dacă îngrăşămintele cu azot se aplică împreună cu cele cu fosfor, în cantitate de 50-60 kg/ha pe cernoziomuri şi soluri aluvionare şi 80-90 kg/ha pe celelalte tipuri de sol.

Lucrările solului. Porumbul este relativ puţin exigent faţă de nivelul de mobilizare al solului prin arătură. Epoca de efectuare a arăturii este mai importantă pentru porumb, decât adâncimea la care se execută aceasta. Cu cât arătura se execută mai timpuriu cu atât se înmagazinează în sol o cantitate mai mare de apăşi se creează condiţii mai bune pentru dezvoltarea microorganismelor, îmbunătăţindu-se condiţiile de nutriţie. În acest sens, se recomandă efectuarea unei arături de vară sau toamnă la adâncimea de 20-22 cm. În situaţia în care arătura a fost corect executatăşi întreţinută, pregătirea patului germinativ se face în preajma semănatului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi, care afânează solul pe adâncimea de 8-10 cm.

Sămânţa şi semănatul. Porumbul pentru siloz se seamănă în epoca a II-a, când

temperatura în sol este de 8-10oC. Calendaristic, cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie când se seamănă între 1-20 aprilie şi între 15-30 aprilie în celelalte zone. Semănatul se realizează cu semănători de precizie SPC-6, SPC-8, la distanţa între rânduri de 70-80 cm şi o adâncime de 5-6 cm pe soluri grele şi de 6-8 cm pe soluri uşoare, uscate.

Desimea de semănat este de 60-70 mii plante/ha, pe soluri fertile şi îngrăşate şi de 50-60 mii plante/ha în zonele secetoase, pe soluri mai puţin fertile. În regim irigat,