Influența vântului asupra vegetației

Generalităţi

“Prin vânt se înţelege fenomenul de deplasare a unei mase de aer pe orizontală (sau predominant orizontală), dintr-o regiune cu presiunea atmosferică ridicată spre o regiune cu presiune atmosferică scăzută. Mişcările orizontale sau aproape orizontale se produc ca urmare a diferenţelor de presiune rezultate din deformarea suprafeţelor izobare” .

La baza procesului de producere a vântului stă încălzirea inegală a suprafeţei subiacente a atmosferei şi a aerului. Astfel, dacă într-o regiune a suprafeţei terestre temperatura este mai mare decât în regiunile învecinate, atunci aerul mai cald, mai uşor (densitate mai mică) se va ridica în altitudine, generând curenţi de convecţie ascendenţi şi o presiune atmosferică mică .

Ajuns în înălţime, aerul se va răci şi va căuta să se răspândească uniform în toate direcţiile. Aerul rece, având densitate mai mare decât cel cald, va coborî în regiunile învecinate, unde presiunea atmosferică va fi mare iar temperaturile mici. Rezultă că, întrucât există o tendinţă naturală de egalare a presiunilor atmosferice, care conduce la o mişcare advectivă a aerului din regiunile cu o presiune ridicată (anticiclon) spre regiunea 1 (unde presiunea este mai mică, ciclon), deplasare care constituie vântul. Această mişcare are loc atunci când diferenţele de presiune se manifestă pe aceeaşi suprafaţă orizontală, ea putându-se observa, adesea, şi.din circulaţia norilor, inversă faţă de cea a vânturilor din vecinătatea suprafeţei terestre .

Vântul se caracterizează prin direcţie, intensitate, durată şi structură.

Influenţa vântului asupra vegetaţiei

Efectele produse de vânt asupra vegetaţiei pot fi atât benefice (daca intensitatea vântului este moderată), sau pot fi negative – fiind considerate chiar o calamitate asupra arborilor atunci când se produc doborâturi masive.

Cel mai benefic efect cunoscut pe care vântul îl are asupra plantelor este polenizarea şi împrăştierea seminţelor pe calea vântului (anemofilă). O dată cu adierea vântului, seminţele sunt purtate către zone mai îndepărtate faţă de planta din care provin, iar apoi plutesc către sol unde germinează şi dau naştere la noi plante. Exemplul clasic pentru mecanismul de dispersie al seminţelor pe calea vântului îl reprezintă cel al păpădiei, care prezintă caliciul modificat sub forma unui puf ataşat seminţelor care le ajută la deplasarea pe distanţe lungi. Dezavantajul acestei metode de împrăştiere a seminţelor pentru plante este acela că producţia de seminţe trebuie să fie mare pentru a maximiza probabilitatea ca seminţele să aterizeze pe un loc propice pentru germinare .

Această modalitate de asigurare a perpetuării speciei a dus la modificări evolutive asupra metodei de împrăştiere a seminţelor. Spre exemplu, anumite specii de Asteraceae (din care face parte şi păpădia) s-au adaptat condiţiilor de pe insule şi au reuşit să-şi reducă capacitatea de împrăştiere a seminţelor pe distanţe prea lungi, pentru a asigura germinarea seminţelor pe insula respectivă.

Curenţii slabi de aer au acţiune favorabilă asupra creşterii plantelor deoarece îndepărtează pelicula de praf care apare pe frunze, permiţând accesul luminii pe suprafaţa frunzelor şi favorizând desfaşurarea procesului de fotosinteză .

Vantul si turbulenta atmosferica asociata influenteaza fotosinteza plantelor intrucat favorizeaza atat redistribuirea dioxidului de carbon spre nivelurile unde procesul de fotosinteza a adus la scaderea concentratiilor acestui gaz, cat si la modificarea invelisului vegetal, ceea ce permite accesul radiatiei solare la frunzele situate la nivelurile inferioare.

Vantul influenteaza si stimuleaza adaptarea frunzisului si sitemului radicular al vegetatiei, care devine cu atat mai dezvoltat , cu cat vanturile bat mai des. Astfel plantele de la marginea unei culturi, copacii de la marginea padurii au radacinile mai dezvoltate decat vegetatia din interior.

Vegetatia zonelor vantoase s-a adaptat la acest regim eolian prin incetiniri ale cresterii si modificari de structura. Este cunoscut faptul ca organismele vegetale au radacini puternice, plantele taratoare si vegetatia cu dimensiuni mici rezista mult mai bine vaturilor.

Daca vantul are o frecventa mare pe o anumita directie, el poate modela coroana copacilor deformand-o pe directia respectiva (coroana capata aspect de “steag”)

Vatul influenteaza vegetatia si prin caracterului lui termic, cald sau rece, uscat sau umed, influentand schimbul de caldura dintre plante si mediul atmosferic inconjurator. Vanturile calde pot sa contribuie la maturizarea precoce a culturilor.

Acest parametru meteorologic mai intervine si in pocesul evapotranspiratiei. Un vant puternic contribuie la intensificarea turbulentei aerului, ceea ce duce la reducerea rezistentei stratului limita, si in consecinta, va facilita transportul vaporilor de apa intr-o atmosfera mai uscata , ata de pe suprafata solului cat si de pe suprafata frunzelor. Daca suprafetele nu sunt umede, vantul poate duce la cresterea sau descresterea evapotranspiratiei plantelor, efect depinzand de caracteristica suprafetei vegetale.