Marcarea, etichetarea și ambalarea băuturilor răcoritoare

Termenul de băutură răcoritoare (popular „suc”) se referă în special la băuturile carbogazoase sau necarbogazoase obținute din concentrați, deși în sens larg desemnează orice băutură care nu conține alcool (deși există și câteva excepții, cum ar fi ceaiul, ciocolata caldă, laptele (bătut sau nu), sana,cocktailul etc.). Cele mai populare sortimente de băuturi răcoritoare sunt cola, apa minerală, limonada sau oranjada.

Bauturile racoritoare sunt produse care se pot obtine din sucuri de fructe sau legume,esente sau macerate ,alcoolice din plante si seminte aromate,cu adaos de zahar ,acizi alimentari,coloranti sintetici,etc.

Bauturile racoritoare pot fi:

-limpezi

-cu pulpa

-opalescente

Bauturile racoritoare pot fi impregnate cu bioxid de carbon sau nu.Impregnarea se aplica in special,la sucurile limpezi.Produsele de sucuri si bauturi racoritoare inregistreaza,pe plan mondial o mare dezvoltare,ca urmare a conumului mereu crescand al acestor produse.In tara noastra ponderea cea mai mare o au bauturile racoritoare limpezi,carbonati.

In etapa actuala se pune accent deosebit pe valorificarea sub forma de bauturi racoritoare a materiei prime indigene(fructe,legume,plante aromatice)care fac parte din flora spontana sau din flora cultivata.

In prezent,in industria bauturilor racoritoare exista tendinta utilizatii pe o scara tot mai larga a plantelor aromatice ,medicinale, din considerentele ca acestea au o aroma placuta si confera produselor calitati senzoriale superioare si un caracter tonic.

Marcarea bauturilor racoritoare

Marca reprezinta un semn distictiv menita sa diferentieze produsele si serviciile prin garantia unei calitati superioare si constante,semn susceptibil de a forma in condtiile legii,obiectul unui drept exclusiv care apartine categoriei drepturilor de proprietate industriala.

Prin urmare :

-marca este un semn distinctiv care permite unei persoane fizice sau juridice sa distinga produsele sau serviciile de cele ale concurentilor oferind garantia unei calitati superioare,constante;

-marca reprezinta o garantie privind calitatea produselor si serviciilor la care se refera .Ea are scopul sa dea incredere clientului in ceea ce priveste calitatea produselor si serviciilor in cauza;

-marca poate forma obiectul unui drept exclusiv,adica poate fi protejata prin inregistrarea ei de catre organismul national de specialitate in conditiile legii.

In legislatia romanasca ,marca este definita ca fiind un „semn ce poate fi reprezentat grafic,care serveste la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ce apartin altor persoane”.Pentru evidentierea elementelor de definire ale marcilor se pleaca de la definitia clasica a marcilor,completata cu acceptiunea ei moderna;astfel este clar ca marca trebuie sa cuprinda elemente distinctive care sa deosebeasca produsul de altele asementoare ,dar si elementele de garantie a calitatii.

Elemente constitutive ale marcilor

Pentru evidentierea elementelor de definire a marcilor se pleaca de la definitia clasica a marcii,completata cu acceptiunea ei moderna;astfel,este clar ca marca trebuie sa cuprinda elemente distinctive care sa deosebeasca produsul de altele asemanatoare ,dar si elementele de garantie a calitatii.

Pentru ca o marca sa fie cunoscuta si protejata de legislatiile nationale si internationale,ea trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte din punct de vedere a elementelor din care este formata si a modului cum acestea sunt combinate:

a)folosirea unui nume propriu poate constitui o marca numai in masura in care are un aspect exterior caracteristic ,este combinat cu o emblema sau alt semn figurativ,fie datorita graficii,culorii sau asezarii literelor.In unele tari ,marcile care cuprind denumiri geografice sunt acceptate numai daca aceste indicatii corespund locului de provenienta a produsului;

b)denumirile din vocabularul curent(substantive comune,adjective,verbe,adverbe) pot fi folosite ca marca daca intelesul lor sugereaza o caracteristica importanta a produsului.

c) cuvintele inventate care nu au o anumita semnificatie pot constitui o marca cu conditia sa fie usor de pronuntat si dememorat (exemplu:coca cola,rolex);

d)reprezentarile grafice plane sau in relief care pot constitui o marca ,sunt de o mare varietate :embleme,blazoane,desene,sigilii.Formele geometrice simple,neinsotite de alte elemente figurative nu pot constitui marci,fiind considerate insuficient de distinctive;

e)design-ul se refera la forma ,marimile,culorile si materialul din care sunt realizate produsele sau ambalajele acestora.Ele pot constitui o marca desi folosirea lor este inca controversata,nu toate tarile acceptand sa introduca in legislatiile proprii,prevederi cu privire la acest tip de marca;

f)marca sonora este prevazuta in forte putine legislatii nationale,tara noastra fiind una dintre putinele tari ce au acceptat o astfel de marca.Desi in prezent tecnica ar putea permite raspandirea acestui tip de marca,ea este putin utilizata si are inca multe posibilitati neexplicate;

g)combinatii de elemente ca nume,denumiri,reprezentare grafica ,cifre si litere sunt utilizate foarte frecvent ca marci ,tocmai combinatia fiind acea care da unicitate marcii.