Modul de atac și plantele atacate de speciile prezente în plantațiile pomicole

Introducere

Entomologia este o ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. Noţiunea de entomologie provine din cuvintele greceşti "entomos" = segmentat şi "logos" = ştiinţă, în sens strict este ştiinţa care se ocupă cu studiul vieţuitoarelor care au corpul segmentat. În prezent se cunosc peste un milion de specii de insecte (reprezentând peste 80% din totalul speciilor regnului animal), determinate şi clasificate, apreciindu-se că mai există şi alte specii, încă necunoscute.

Primele referiri despre insecte au fost realizate încă dm cele mai vechi civilizaţii antice, o primă clasificare a insectelor este datorată lui Aristotel. În ţara noastră s-au făcut referiri pentru prima dată, în folclor, iar primele date scrise au apărut în scrierile cronicarilor.

Ca obiect de studiu entomologia este o ştiinţă vastă care include două ramuri mari: entomologia generală şi entomologia aplicată. Entomologia generală studiază morfologia, filogenia. sistematica, biologia şi ecologia speciilor de insecte, iar entomologia aplicată dezvoltă studiul practic al aspectelor ecologice, economice, tehnologice, de combatere şi implicaţiile sociale ale existenţei şi activităţii insectelor dăunătoare şi folositoare plantelor. Entomologia aplicată este împărţită la rândul ei în entomologie agricolă, care studiază speciile dăunătoare în ecosistemele agricole, entomologie forestieră, care se ocupă cu studiul insectelor dăunătoare pădurilor şi entomologie medicală ce studiază paraziţii şi vectorii unor boli la om şi animale.

Entomologia agricolă este o ştiinţă cu profunde implicaţii practice, care are ca obiect de studiu răspândirea, importanţa economică, morfologia, biologia, ecologia, modul de dăunare, combaterea speciilor de dăunători prin diferite metode. Cei mai numeroşi dăunători sunt reprezentaţi de insecte, dar există şi alte specii care aparţin altor clase sau încrengături ale regnului animal cum ar fi moluştele, acarienii, nematodele, rozătoarele şi păsările.

Pierderile cauzate de către dăunători, boli şi buruieni în agricultura mondială se ridică la câteva sute de milioane de tone. ceea ce în procente reprezintă aproximativ 35% din recoltele potenţiale. Din aceste procente, dăunătorii animali produc pagube ce reprezintă mai mult de o treime, (respectiv 14%).

Insectele, fiind cele mai numeroase nu rivalizează cu nici un grup de animale nevertebrate sau vertebrate, deoarece prin procesele metabolice evolutive şi prin plasticitatea lor ecologică, acestea au dobândit o deosebită importanţă practică. Factorul principal care a contribuit la diversificarea lor este regimul de hrană; majoritatea insectelor sunt fitofage (cărăbuşul de mai, viermele vestic at rădăcinilor de porumb), hrănindu-se cu organe ale plantelor cultivate sau spontane (frunze, tulpini, flori, seminţe, fructe, rădăcini etc). Există, însă şi specii de insecte care sunt utile, in special cele parazite (buburuza lucernei) ce contribuie la limitarea celor care sunt dăunătoare plantelor (afidele).

Un alt grup important din. punct de vedere a densităţii numerice este constituit din acarieni (acarianul roşu comun, acarianul făinii), care pot produce pagube însemnate plantelor şi produselor agricole. Rozătoarele (hârciogul, şoarecele de câmp) sunt considerate de către specialişti un real pericol pentru plantele în vegetaţie şi pentru cele depozitate, dar pot fi totodată şi vectori ai unor agenţi patogeni la om şi animale.

Dăunătorii pomilor fructiferi

Dăunătorii speciilor seminţoase:

Acarianul roşu al pomilor – Panonychus ulmi Koch.

Ord. Acari, Fam. Tetranychidae

Dăunătorul este de origine europeană şi are o larga răspândire pe glob; în ţara noastră se întâlneşte frecvent în toate zonele unde se cultivă pomi fructiferi.

Plante gazdă şi mod de atac. Dăunătorul este polifag, atacă toate speciile pomicole: măr, păr, gutui, prun, piersic, cais, nuc, arbuştii fructiferi viţa-de-vie, arbuştii ornamentali, plantele floricole şi căpşunul.