Organizarea Reproducției Economice a Animalelor

Înmultirea sau reproductia animalelor - însusire esentiala a organismelor vii - prezinta o importanta deosebita în sporirea efectivelor si îmbunatatirea lor. Manifestarea vietii sexuale la animale este influentata în primul rând de specie. Femelele "în calduri" sunt însamântate si dupa gestatie obtinem produsii. La toate speciile se recurge la însamântari artificiale datorita avantajelor acestora, printre care se numarara si cresterea unui efectiv mic de reproducatori masculi.

Reproductia asigura perpetuarea speciei si este indispensabila obtinerii de productii sporite la animale.

Reproductia sexuata presupune existenta în cadrul speciei a doua sexe

( ), fiecare capabil de a produce celule sexuale specifice (ovula, spermatozoidul). Acestea (gametii) se unesc si, în urma procesului de fecundare, dau nastere oului sau zigotului; în interiorul zigotului începe diviziunea celulara, în timpul migratiei prin oviduct; din colul uterin oul ajunge, la mamifere, în mucoasa uterina si se continua cresterea si dezvoltarea noului produs (ou, embrion, foetus) pâna la fatare.

Deosebirile de forma, structura si functie dintre mascul si femela (din acceasi specie), la un loc, poarta denumirea de diformism sexual si este determinat de caracterele sexuale.

Deosebirea primara o reprezinta organele esentiale (gonade) ale aparatului de reproductie (testicul; ovar), de a caror capacitate functionala depinde dezvoltarea celorlalte organe ce alcatuiesc aparatul genital, dar si a însusirilor morfofiziologice caracteristice sexelor.

Caracterele sexuale secundare de ordin morfologic sunt:

-caile genitale (anomaliile de conformatie provoaca tulburari în functionarea gonadelor: hermafroditism);

-glandele anexe;

-habitusul (diferentierea între sexe: masculii au scheletul mai puternic, musculatura mai bogata, trenul anterior mai dezvoltat decât cel posterior, capul mai voluminos, pieptul larg si adânc, pielea mai groasa si afânata, parul abundent, coarnele groase si mari; la pasari, masculii au pene mai lungi si viu colorate).

Caracterele sexuale secundare de ordin fiziologic disting masculii de femele, la mamifere prin voce puternica si groasa, iar la pasari prin voce mai frumoasa.

Femelele însa, având puterea de valorificare mai mare a hranei, se îngrasa mai usor decât masculii.

Neutralizarea sexuala (castrarea) reprezinta suprimarea functionarii glandelor (emasculatie; ovariectomie). Masculii castrati se numesc: cal sau juncan, bou, porc, clapon, batal.

Ciclul generativ

Femelele "în calduri" sunt însamântate în vederea obtinerii de efective sporite.

Astfel, însamântarea se face natural, prin monta si artificial, prin însamântare artificiala.

Monta este actul fiziologic prin care masculul însamânteaza femela în mod liber sau dirijat.

Monta libera este un sistem primitiv; prin faptul ca masculii sunt tinuti la un loc cu femelele, prezinta inconveniente ca nu se cunoaste paternitatea produsilor, sunt folositi mai multi masculi, se raspândesc boli genitale...

La pasari, monta libera se face "în harem" (1 mascul într-un grup de femele), fiind posibila cunoasterea paternitatii, lucru esential în selectie.

Monta dirijata se face sub controlul omului, masculii fiind folositi numai când femelele sunt în calduri.Astfel se evita epuizarea masculilor si raspândirea bolilor; se poate face selectia si potrivirea perechilor.

Prezenta persoanelor straine, tratamentul brutal al masculilor la locul de monta sunt factori care slabesc intensitatea reflexelor sexuale.

Metode biotehnologice pentru reproducţia animală

Cercetarea ştiinţifică în domeniul biotehnologiilor şi aplicațiile acestora în practica agricolă au demonstrat pe deplin legătura reciprocă şi indisolubilă dintre reproducţia şi producţia zootehnică, în condiţiile creşterii şi dirijării fertilităţii, natalităţii şi prolificităţii animalelor, ceea ce influenţează direct calitatea vieţii oamenilor, prin satisfacerea necesităţilor mereu crescânde de proteine animale. Progresele realizate în creşterea animalelor au fost posibile în urma cunoaşterii fenomenelor intime ale reproducţiei. Reproducerea animalelor prezintă numeroase aspecte biologice, tehnologice şi economice, care influenţează direct nivelul cantitativ şi calitativ al producţiilor animaliere.

Biotehnologia reproducţiei aduce o contribuţia deosebită prin conţinutul său teoretic şi practic, la sporirea continuă şi îmbunătăţirea calitativă a efectivelor în zootehnia modernă, de înalt randament şi eficienţă economică.

Cantitatea şi mai ales calitatea producţiei de material seminal reprezintă un mijloc principal de intensivizare biotehnologică a reproducţiei. Fertilitatea unui reproducător este strict legată de calitatea materialului seminal. Controlul materialului seminal scoate în evidenţă activitatea germinativă a testiculului, activitatea endocrină a sa, precum şi a axului hipotalamo-hipofizo-testicular.

În urma progreselor realizate în domeniul reproducţiei, rezultă că, circuitul principal hipotalamus-hipofiză-testicul nu este de sine stătător, ci se integrează în sistemul endocrin, în care echilibrul general se menţine prin coordonarea funcţională între glande. Dezorganizarea funcţională, la orice nivel, a acestui circuit general va avea implicaţii tranzitorii sau definitive asupra sferei genitale a masculului şi mai precis asupra fertilităţii acestuia.

Modificarea dirijată a structurii genetice a populaţiilor de animale în direcţia utilă omului, reprezintă un proces dinamic şi hotărâtor al progresului în producţia animală.

Nu pot fi ignorate efectele economice benefice ale aplicării unora dintre metode în sensul creşterii producţiei de lapte, ouă, lână, creşterii în greutate a animalelor, diminuării perioadei neproductive, introducerii rezistenţei la o serie de boli. Cele mai optimiste gânduri ale geneticienilor se îndreaptă deja către crearea cirezilor de vaci transgenice clonate, în laptele cărora să se găsească din abundenţă medicamente de interes extrem.