Prepararea Cârnaților de Casă

TRADIŢIA CÂRNAŢILOR DE CASĂ

Alături de friptura si sarmale, cârnaţii sunt un aliment nelipsit de pe masa de Crăciun tradiţionala româneasca. Multe gospodine aleg sa prepare cârnaţii in casa, după reţete moştenite din bătrâni. Daca te-ai întrebat, cândva, cum au ajuns oamenii sa prepare cârnaţi, ti-am pregătit un articol despre istoria acestui aliment.

Cuvântul “carnat” vine din limba latina, de la “salsus”, care însemnă sărat sau conservat. În acele vremuri, oamenii nu cunoşteau puterea refrigerării pentru a păstra carnea o vreme îndelungata, aşa ca prepararea cârnaţilor era un mod de a rezolva aceasta problema.

Cârnaţii uscaţi s-au născut ca urmare a descoperirii condimentelor noi, care ajutau la îmbunătăţirea aromelor şi la conservarea cărnii. Reţeta s-a diferenţiat de la o tara la alta şi chiar de la un oraş la altul şi felurile diferite de cârnaţi erau influenţate, în principal, de condimentele care erau disponibile in zona respectiva.

Unele ţări din lume care aveau perioade de climat rece, precum ţările din nordul Europei, putea sa păstreze cârnaţii proaspeţi fără refrigerare, in timpul lunilor reci.

De asemenea, ei au inventat un mod de a afuma cârnaţii, pentru a-i păstra şi in timpul lunilor mai calde. În schimb, tarile din climate mai calde, din sudul Europei, au inventat cârnaţii uscaţi, care nu aveau nevoie deloc de refrigerare.

Cârnaţii sunt unul din felurile cele mai vechi de mâncare. În mod tradiţional, producătorii de cârnaţi aduc la un loc pentru crearea cârnaţilor atât organe şi carne cât si alte elemente, cum ar fi grăsimea animala.

Ulterior, sunt folosite mai multe metode pentru conservarea cârnaţilor pentru o perioada cât mai mare de timp.

Carnatul este un produs creat foarte simplu : se ia o bucata de intestin de animal si se umple cu carne tocata iar apoi fie se afuma, fie se consuma in forma rezultata.

Pasul 1 : PREGATIREA MAŢELOR

Figura 1

Pentru pregătirea cârnaţilor de casa,se întrebuinţează de cele mai multe ori matele de porc. După îndepărtarea intestinului gros si a vezicii urinare,se separa intestinul subţire. Separarea se face de la partea cea mai apropiata de stomac,aranjând matele în aşa fel, încât o parte să atârne in afara vasului.

Maţele se separa în felul următor:se stoarce conţinutul(în direcţia de la stomac în celalalt capăt), se rupe capătul şi trăgând cu mână stânga,se scoate grăsimea de pe intestin cu mână dreaptă şi se scufunda maţele în cratiţa cu apa.

Pentru a se lucra mai uşor,matele se împart in doua. Fiecare jumătate se pune în doua şi se stoarce conţinutul trăgând maţele între doua degete şi apăsându-le de la mijloc spre capetele deschise.

După aceea maţele se spăla cu apa rece şi oţet.

Maţele spălate se întorc pe dos şi se curăţă de mucoasa astfel:se întind pe o scândura neteda şi se rad cu partea netăioasă a unui cuţit care se tine în mâna dreaptă.

La început se apăsa mai încet şi din ce în ce mai tare. Cu mâna stângă se trage maţul curăţat în partea opusă a mişcării cuţitului.

Intestinul gros al porcului este foarte cutat(încreţit), de aceea pentru a putea fi curăţat operaţiunea se face identic ca la intestinul subţire, se taie în bucăţi de 50-60 cm.

Aceste bucăţi se spălă astfel mai uşor de conţinut după care se întorc pe dos.

După ce maţele au fost curăţate de mucoase, se spală şi se lasă în apa rece doar daca se folosesc imediat la fabricarea cârnaţilor.

Pentru o păstrare mai îndelungata a maţelor se sărează. Maţele prinse în legături, se sărează bine şi se aşează într-o lada sau alt recipient prin fundul căruia se poate scurge zeama sărată pe care o lasă(daca aceasta nu se elimina matele se alterează).