Principiile si Obiectivele Agriculturii Biologice

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Principiile si Obiectivele Agriculturii Biologice.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Cap.1.INTRODUCERE

Agricultura ecologica este acel tip de agricultura care se bazeaza pe minimalizarea folosirii de materiale externe, pe interzicerea utilizarii substantelor chimice de sinteza ca fertilizanti si amelioratori i solului, pesticide, ingrediente pentru prepararea furajelor, ingrediente si auxiliari pentru prepararea alimentelor.

Organismele modificate genetic si derivatele lor sunt interzise in agricultura ecologica.

Agricultura organica evita folosirea pesticidelor, ierbicidelor, fertilizatorilor sintetici si a practicilor de manipulare genetica. În ceea ce priveste cresterea animalelor, se evita folosirea profilactica a antibioticelor si a hormonilor de crestere, si se pune accentul pe bunastarea animalelor si pe asigurarea unei hrane cu produse naturale.Agricultura ecologica se bazeaza pe respectarea unor reguli si principii de productie stricte, reglementate prin legislatia din domeniu. Toate stadiile procesului de productie, inclusiv depozitarea, procesarea, ambalarea si etichetarea produselor sunt controlate de un organism de inspectie si certificare, infiintat in acest scop.

Produsele ecologice sunt cele care provin din agricultura ecologica si care respecta regulile si principiile agriculturii ecologice, fiind insotite de certificatul de produs ecologic, eliberat de un organism de inspectie si certificare. Un produs ecologic se identifica intr-un magazin dupa eticheta care trebuie sa contina, in mod obligatoriu, referirea la modul de productie ecologic, ca de exemplu ,,unt ecologic/biologic/organic, precum si numele si codul organismului de inspectie si certificare.

Reglementarea Consiliului European 2092/91, in varianta consolidata, echivaleaza termenul de agricultura organica folosit in limba engleza cu cel de agricultura ecologica (folosit de ex. in spaniola sau suedeza) si cu cel de agricultura biologica (folosit de ex. in franceza sau italiana).

Agricultura ecologica a cunoscut o expansiune rapida in UE in ultimul deceniu, dar ramane deocamdata cu o pondere redusa in totalul suprafetelor cultivate din UE: aproximativ 3%. Nivelul maxim este in Austria (10%), dar exista state membre ale UE care si-au fixat obiective indraznete pana in 2010 (Germania - 20%). Polonia si Ungaria acorda si ele o atentie doesebita agriculturii ecologice, majoritatea produselor lor fiind exportate. Prin comparatie, in Romania, la nivelul anului 2002, doar 0,2% din suprafetele agricole erau cultivate prin metode ale agriculturii organice (din 43.000 ha cultivate prin agricultura organica, 20.000 ha erau pasuni, 12.000 ha erau culturi de grau, 10.000 ha culturi de oleaginoase, 800 ha legume, 200 ha fructe si 500 ha alte culturi).

Agricultura ecologica inseamna o reintoarcere la valorile agriculturii traditionale, dar nu si la metodele acesteia. UE a stabilit standarde de productie pentru agricultura organica; tarile care nu au inclus in legislatia lor astfel de standarde compatibile cu cele din UE, nu pot exporta in UE produse ale agriculturii organice decat pe baza unor autorizatii de import, care se acorda pe baza unei analize caz cu caz.

Produsele agriculturii ecologice sunt, in general, mai scumpe decat produsele conventionale pentru ca exista o serie de costuri tehnologice si de indeplinire a standardelor care nu pot fi compensate prin aplicarea principiilor economiei de scala. De aceea, exista o serie de mecanisme financiare prin care UE vine in sprijinul producatorilor agricoli care

indeplinesc standardele comunitare de agricultura ecologica.

Aceste mecanisme financiare pot reprezenta atat plati directe, cat si sprijinirea procesului investitional, ajutoare pentru formare si pregatire profesionala, plati compensatorii.

Cap.2.REORIENTAREA CERINTELOR DINSPRE CANTITATE SPRE CALITATE CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR DE MEDIU.

In cadrul acordului de integrare a tarii noastre in UE, una dintre masurile impuse, printre altele, este implementarea sistemului de agricultura ecologica. Aparent ceva nou si usor de pus in practica, cunoscandu-se faptul ca nu se admit imput-uri de ordin chimic, sintetic, lucru pe care noi l-am si respectat si il respectam in continuare pe multe din suprafetele agricole. Ingrijorator, insa, este lipsa cererii pe piata a produselor certificate ecologic, precum si puterea redusa de cumparare a consumatorului, cunoscut fiind faptul ca pretul de vanzare a unui produs ecologic va fi mai ridicat decat omologul sau obtinut in sistem conventional. Deci, cel putin pentru inceput, intreaga cantitate de produse agricole ecologice trebuie exportata. In urma unui studiu efectuat de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor s-a preconizat ca pana in anul 2004 consumul national de produse ecologice sa atinga cota de 10 % din productia totala, restul mergand la export.

Actele normative care opereaza in productia de alimente se orienteaza, in special, in functie de schimbarea de gandire intervenita fata de sectorul agricol. Nu se refera, exclusiv, la productia agricola primara, ci iau in considerare intregul lant alimentar, de la productia primara la consumatorul final.

Acest complex agroalimentar este caracterizat prin:

cresterea responsabilitatii celor care practica acest tip de activitate,

cresterea nivelului de informare si, prin acestea,

ofera posibilitatea de a ajunge lider pe piata.

Similar cu abordarea acestui complex agroalimentar, in acceptia conventionala, se poate aborda si lantul producerii si procesarii produselor agroalimentare ecologice, fata de provocarile care s-au ivit in ultimii 10 ani, catre un sector durabil, competitiv, actionand in mod independent pe piata, pe baza standardelor specifice in vigoare pe piata U.E.

Comisia Codex Alimentarius defineste agricultura organica ca "o abordare holista a sistemului de management al productiei, care promoveaza si intretine dezvoltarea sana-toasa a agro-ecosistemelor, incluzand biodiversitatea, ciclurile biologice si activitatea biologica a solului. Accentul este orientat catre utilizarea practicilor manageriale in acord cu utilizarea input-urilor exterioare fermei, luand in considerare conditiile regionale la care sistemele trebuie sa se adapteze. Aceasta se realizeaza prin utilizarea, acolo unde conditiile permit, de metode agricole, biologice si mecanice, in opozitie cu utilizarea substantelor de sinteza, pentru a realiza orice functie specifica in sistem.cu utilizarea." (Codex Alimentarius Commission - Guidelines for the production, processing, labeling and marketing of organically produced foods, CAC/GL 32-1999.)

Fisiere in arhiva (1):

  • Principiile si Obiectivele Agriculturii Biologice.doc