Procese de producție bazate pe conceptul de dezvoltare durabilă

Cuvinte cheie : acvacultura , peste, procesare,modul de crestere,productie,sisteme recirculante.politici commune .

Introducere:

Creșterea peștilor, a moluștelor și a crustaceelor și cultivarea plantelor acvatice reprezintă unul dintre sectoarele producției alimentare cu cea mai rapidă dezvoltare, furnizând aproape jumătate din cantitățile de pește și fructe de mare consumate în întreaga lume.

La nivel european, acvacultura furnizează aproape 20% din producția de pește și oferă locuri de muncă pentru aproximativ 70 000 de persoane. Acvacultura europeană este renumită pentru calitatea și sustenabilitatea sa, precum și pentru standardele stricte de siguranță pe care le aplică.

Din anul 2000, producția a rămas mai mult sau mai puțin constantă în UE, în timp ce la nivel global a crescut cu circa 7% pe an.

Gestionarea responsabilă şi durabilă a pescuitului necesită decizii fondate pe baze ştiinţifice solide şi pe gestionarea pe termen lung. Deciziile de alocare a totalurilor admise de captură (TAC) şi a cotelor de pescuit sunt bazate pe avize ştiinţifice; cantităţile pescuite sunt din ce în ce mai bine cunoscute. Astfel, pescuitul poate fi adaptat la starea stocurilor de peşte.

În prezent, multe dintre stocurile de peşte continuă să fie exploatate la niveluri mai mari decât cele care ar permite obţinerea randamentului maxim durabil, adică volumul optim de captură care poate fi prelevat în fiecare an fără a pune în pericol capacitatea de reproducere viitoare a stocurilor de peşte.

Politica comună în domeniul pescuitului are drept obiectiv reducerea impactului negativ al pescuitului asupra mediului şi dezvoltarea unei abordări integrate pentru protejarea echilibrului ecologic al oceanelor noastre ca sursă durabilă de bogăţii şi de bunăstare pentru generaţiile viitoare. Au fost adoptate diferite acţiuni, în special în ceea ce priveşte protecţia speciilor ameninţate, precum rechinii, cetaceele şi elementele esenţiale ale ecosistemelor marine, precum anumite habitate de pe fundul mării..

Aceste acţiuni contribuie la realizarea obiectivelor politicii de mediu europene, îndeosebi în sfera directivei cadru privind mediul marin, pilon de mediu al noii politici maritime a Uniunii Europene şi sunt completate de măsuri de protecţie adoptate de convenţiile regionale de pescuit sau ecologice active în apele europene.

Unul dintre cele mai importante efecte asupra mediului este distrugerea unor habitate vulnerabile prin acţiunea traulelor de mare adâncime şi a uneltelor asemănătoare. UE îşi protejează habitatele prin limitarea acţiunilor traulelor în anumite zone sensibile.

În Marea Mediterană, regula generală constă în interzicerea traulelor de mare adâncime dincolo de 3 mile marine faţă de coastă. Sunt posibile anumite derogări în condiţii stricte si specifice.

In 2001, Consiliul European de la Göteborg a adoptat prima Strategie privind Dezvoltarea Durabila a Uniunii Europene. Acest document a fost completat cu obiective si principii de actiune specifice, in contextul extinderii spre estul Europei a UE.

Scopul declarat al acestei strategii este de a identifica si implementa proiecte si masuri menite a imbunatati continuu viata cetatenilor de azi si de maine ai Uniunii Europene, prin dezvoltarea la nivelul comunitatilor locale a abilitatilor de administra si utiliza in mod eficient resursele naturale, de a stimula inovarea in domeniile sociale si ecologice, asigurand astfel prosperitate, protectia mediului si coeziune sociala.

Din prisma acestei misiuni propuse in strategia europeana, conceptul de dezvoltare durabila are in vedere tematici variate ale societatii europene: protectia mediului, protectie sociala, dezvoltarea economiei.