Săcălaz

Comuna Sacalaz este situata in judetul Timis, la o distanta de 10 Km, in partea de vest a municipiului Timisoara si se intinde pe o suparafata de 136,1 km2 . Relieful este de campie. Raul Timis este cea mai importanta apa curgatoare, iar pe teritoriul comunei Sacalaz, trec apele paraului Beregsau Mare si Niarad. Total teritoriu administrativ al comunei in suprafata de 11.949.000 HA.

Scurt istoric

Pe vechea vatra a actualei localitati ,exista inca de pe la 1690 o asezare alcatuita din populatie de romani care numara cca 110 numere de case, cu o populatie de circa 600 de suflete.

Satul avea biserica ortodoxa ,dar nu avea statut de comuna.

In 1765 ,sub domnia imparatesei Maria Tereza pe actualul perimetru au fost colonizati primele 86 de familii de svabi ,carora li s-a atribuit cate un lot de 1 iugar pentru casa si gradina si teren agricol la cerere.

Vatra satului a fost proectata in asa fel incat strazile sa fie perpendiculare,

pentru a delimita suprafete egale de laturi de case, astfel ca localitatea s-a dezvoltat pe 9 strazi pe orizontala si 5 strazi pe verticala.

O perioada de cca 40 de ani cele doua comunitati au convetuit cu mici conflicte, dar dupa aceia ,conflictele au degenerat in acte de represiune,crime,incendieri de case si biserica, astfel ca in anul 1802 populatia romaneasca a fost alungata si s-a stabilit in Iugoslavia.

Datorita faptului ca terenurile nu se pretau pentru o agricultura eficienta, colonistii germani s-au orientat spre cresterea taurinelor, pentru faptul ca majoritatea terenului era intelenit ,deci exista loc de pasuni si fanete ,si au cultivat si mici suprafete cu cereale.

Apropierea de Timisoara, oferea o piata sigura de desfacere pentru lapte si produse lactate.

In timp de cca 170 de ani de la colonizare ,adica in anul 1940, Sacalazul avea 953 numere de casa ,cu o populatie de 3976 locuitori.

Aceasta populatie s-a realizat atat pe seama unor alte 3 valuri de colonisti ,dar si prin sporul natural in timp.

Populatia era 99 % germana si 1 % romi ,care erau de fapt tolerati pentru a fi folositi pentru muncile brute.

Ocupatia principala a locuitorilor a fost cresterea vacilor pentru lapte ,incat in anul 1941 existau in Sacalaz un numar de 3453 de vaci cu lapte ,ceace revenea in medie 3,5 vaci pe gospodarie.

O caracteristica a acestei activitatii era ca nu se crestea tineret, improspatarea efectivului matca se facea prin cumpararea de juninci din Lenauheim si Grabati ,care erau specializate in cresterea de juninci.

O alta caracteristica a fost modul in care s-au organizat pentru asigurarea necesarului de furaje.

Pentru fanuri si porumb au arendat terenuri cu fertilitate mare din satele vecine, Beregsau,Sanmihai,Carpinis.Pentru concentrate prin cooperativa in care s-au organizat ,au achizitionat mari cantitati de gozuri si subproduse de morarit din Beregsau si din Transilvania, pe care le transportau pe cale ferata si le macinau la moara cooperativei.

Tot prin cooperativa valorificau cca 30 % din productia de lapte ,mai ales sub forma de smantana,branzeturi si unt.Restul de 70 % din productia marfa se desfacea direct pe piata libera sau prin abonamente.

Dupa 1944 – toata aceasta organizare a disparut ,iar pe parcursul a 25 de ani intreaga populatie germana a emigrat ,iar cei care i-au luat locul ,nu s-au ocupat cu cresterea vacilor,astfel ca in anul 1975 ,mai existau la particulari 62 de vaci ,la CAP 300 de vaci iar la GAS Sacalaz 540 de capete de vaci cu lapte.

Relieful si tipul de sol.

Localitatea Sacalaz este situata in zona de campie a Timisoarei,care face parte din Campia de Vest ,o zona de ses, care este strabatuta de cateva cursuri de apa,care desi nu sunt de mari debite ,au

Influentat negativ formarea tipurilor de sol.Astfel din Nord terenul este strabatut de paraul Nyarod care se varsa in canalul Beregsau,iar in sud este marginit de un brat al Begai,care curge prin Comuna Sanmihaiul Roman ,care preia prin infiltratie o oarecare cantitate din debitul Canalului Bega.

Terenul este plan,dar este presarat cu multe depresiuni de dimensiuni care variaza dela 20-30 mp la 3-4000 mp pe care apa balteste sau stagneaza.

Pana la nationalizarea terenurilor pe aceste terenuri lacovistite si saraturate ,se practica o tehnologie specifica acestor tipuri de sol ,care consta din aratura la cormana cu brazde deschise lateral care descarcau la capatul parcelei excesul de umiditate si-l conduceau prin rigole la niste santuri.

Aceasta presupune o munca permanenta de supraveghere si intretinere a sistemului de rigole ,dar asigura totusi o exploatare corespunzatoare.

Odata cu nationalizarea pamintului ,tot acest sistem a fost distrus ,desfiintandu-se sistemul de lucrare pe parcele mici cu aratura la cormana si rigole de conducere a excesului de umiditate ,astfel ca timp de 6-7 ani terenurile din perimetrul Sacalazului au devenit imense intinderi de ape baltite.