Structura Agrară a României în Contextul European

După anul 1989 în agricultura României s-a format şi consolidat o structură duală de exploatare a resurselor funciare: pe de o parte o masă mare de mici gospodării ţărăneşti iar pe de altă parte un număr relativ redus de exploataţii agricole de mari dimensiuni organizate pe principiile fermei private. Pe o poziţie intermediară se situează un strat încă relativ subţire de gospodării agricole individuale care au un potenţial de producţie şi o orientare a activităţii economice apropiate de cele ale fermelor familiale din ţările membre ale Uniunii Europene.

Deci situaţia actuală a agriculturii româneşti se caracterizează prin multiple probleme de ordin economico-social, printr-o fărâmiţare excesivă a terenului (în peste 40 milioane de parcele), precum şi prin existenţa a numeroase gospodării neviabile din punct de vedere economic. Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în ultimii 15 ani, au avut ca efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din terenurile agricole şi formarea de exploataţii mici şi mijlocii; lipsa de viabilitate economică a multora dintre acestea evidenţiază faptul că procesul de reformă este departe de a se fi încheiat.

Conform datelor din Recensământul General Agricol din perioada decembrie 2002 – ianuarie 2003, exploataţiile agricole individuale erau în număr de 4462.2 mii şi reprezentau 99.5% din numărul total al unităţilor agricole. Acestea au pus în valoare o suprafaţă agricolă utilizată (SAU) de 7708.8 mii ha, ceea ce reprezintă 55.4% din SAU a ţării. Specificul acestui sector al agriculturii româneşti este reprezentat de un puternic proces de fărâmiţare a capitalului funciar. Pe o exploataţie agricolă individuală revin în medie 1.73 ha; 26.2% din totalul acestor exploataţii individuale pun în valoare, fiecare, o suprafaţă mai mică de 0.3 ha; cumulate, ele utilizează aproximativ 1.6% din SAU care revine sectorului exploataţii individuale. Aproape 50% din totalul unităţilor agricole individuale se încadrează în clasa de mărime 0.31 – 2.0 ha şi le revine 24.7% din SAU aferentă exploataţiilor individuale. Fiecărei unităţi din această clasă îi revin 0.98 ha.

Cea mai mare parte din SAU a ţării noastre valorificată în sistemul exploataţiilor agricole individuale, adică 37.6%, revine unităţilor agricole cu o suprafaţă cuprinsă între 2 şi 5 ha/gospodărie. Această dimensiune este cu mult mai mică decât media fermelor familiale din ţările UE cu cel mai ridicat grad de fărâmiţare a fondului funciar.

Unităţile agricole cu suprafeţe de 5.1–10.0 ha deţin 5.0% din totalul gospodăriilor individuale şi valorifică 18.4% din totalul SAU; pe o unitate agricolă revin 6.6 ha SAU. Sub raportul înzestrării cu resurse funciare exploataţiile agricole din această categorie sunt comparabile cu suprafaţa medie a fermelor familiale din unele tări ale UE.

Suprafaţa medie a fermelor din ţările U.E.

ŢaraSuprafaţa medie (ha/exploataţie)

Grecia 4,4

Italia 6,1

Polonia 8

Portugalia 9,3

Slovenia 5,6

Exploataţtiile agricole individuale cu o suprafaţă de peste 10.1 ha, care reprezintă doar 1.1% din totalul exploataţiilor agricole individuale, pun în valoare 17.6% din SAU în cadrul gospodăriilor individuale.

Sub raportul înzestrării cu resurse funciare – unul din principalii determinanţi ai potenţialului de producţie a agenţilor economici – puţin peste 6% din totalul exploataţiilor agricole individuale din România se află într-o poziţie comparabilă cu fermele familiale din ţările UE cu cel mai pronunţat grad de fărâmiţare a resursei funciare. Problema care se pune este accelerarea procesului de concentrare a capitalului funciar în exploataţii viabile în mediul concurenţial dominant în UE.

Slabei înzestrări a exploataţiilor individuale sub raportul capitalului funciar i se alătură o accentuată penurie de capital de exploatare. Astfel, în medie, o exploataţie agricolă individuală dispune de 0.61 capete bovine, 1.57 capete porcine, 1.74 capete ovine şi caprine, 13.4 capete păsări. Un tractor agricol revine la 33 exploataţii, un plug la 44 exploataţii, iar o semănătoare la 114 exploataţii agricole individuale. Nici infrastructura de producţie, adică adăposturi amenajate pentru animale, nu prezintă o situaţie mai favorabilă. Semnificativ este faptul că un grajd de bovine revine la 2.1