Structurile de proprietate din agricultura socialistă în Ungaria, Polonia, Bulgaria și România

Dupa sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial, tarile est europene aflate sub dominatie sovietica au suferit importante modificari in structurile economice si sociale.

Este momentul de inceput al unui amplu proces de desfiintare a sistemului de economie de piata capitalista si de introducere a unui nou sistem, cel al economiei socialiste centralizate, de tip sovietic, in care statul era principalul actor care controla piata si care impunea regulile «jocului» politic , economic si social.

In agricultura au intervenit o serie de schimbari, concretizate in reforma agrara, nationalizarea proprietatii funciare si a bunurilor agricole si colectivizarea agriculturii.

Cu exceptia Poloniei, unde reforma agraga post-belica a inceput in 1944 , in Ungaria, Bulgaria si Romania aceasta s-a desfasurat intre 1945-1947. Reformele agrare din tarile mentionate au fost gestionate din umbra de partidele comuniste, obiectivele lor fiind mai degraba politice decat economice. Astfel, prin desfiintarea marii proprietati funciare, comunistii sperau sa atraga de partea lor taranimea, care reprezenta cea mai mare parte a electoratului.

Masurile reformatoare de politica agrara au vizat in principal :

- exproprierea unei mari parti din pamanturile agricole,confiscarea mijloacelor de productie apartinand categoriilor sociale instarite si limitarea proprietatii private asupra pamantului (57 ha in Ungaria ,50 ha in Romania si Polonia si 20 ha in Bulgaria).

- redistribuirea suprafetelor de pamant expropriate taranilor fara pamant sau cu pamant putin. In toata Europa de Est au fost expropriate aproximativ 20 mil ha de pamant, din care taranii au fost improprietariti cu 12 mil ha.

Cu toate acestea, improprietarirea taranilor nu a durat foarte mult,deoarece

din 1948 incepe procesul de transformare socialista a agriculturii. Procesul s-a manifestat pregnant in Ungaria, Bulgaria si Romania si mai putin in Polonia, fiind considerat cea de-a doua etapa a reformei agrare, respectiv socializarea pamanturilor si a utilajelor agricole.

De asemenea, o parte din pamanturile expropriate au fost nationalizate fara despagubire, constituindu-se astfel proprietatea socialista de stat din agricultura.

Noile regimuri comuniste completeaza nationalizarea cu introducerea planificarii centralizate a economiei si implicit a agriculturii ( in perioada 1946-1948), ceea ce s-a concretizat in lansarea planurilor anuale in Romania,bienale in Bulgaria si trienale in Polonia si Ungaria, pentru ca ulterior sa fie transformate in planuri cincinale in toate aceste tari.

Modul si viteza de implementare precum si evolutia sistemului colectivist pana la sfarsitul anilor 80 a fost diferit in tarile din Europa de Est.

In Ungaria, Polonia si Romania, procesul a cunoscut o faza exploratorie, moderata, intre 1948-1950, care datorita progreselor foarte slabe a fost urmata de presiuni din partea statului asupra taranimii. In Bulgaria presiunile au fost de la inceput foarte mari, iar procesul a capatat amploare inca de la inceputul anilor 50.

In 1955 progresele din tarile mentionate se prezentau astfel :Bulgaria 61%, Ungaria 22%, Romania 13% si Polonia 11%.

Revoltele populare din 1956 din Ungaria si Polonia intaresc rezistenta taranilor fata de colectivizare, acestia parasind in masa cooperativele.

Dupa 1956 in Ungaria procesul a fost reluat printr-o schimbare de atitudine din partea fortelor politice, care au recurs la strategia de a convinge taranii de superioritatea marii proprietati si a implementat o serie de masuri incurajatoare. Astfel, pana in 1961, procesul de colectivizare a fost incheiat cu succes in Ungaria. In Polonia insa, cu toate forturile intreprinse procesul nu a mai reusit sa ia amploare si nici sa se desavarseasca, cea mai mare parte a proprietatii ramand privata.

In Bulgaria, in care se luasera de la inceput masuri dure de colectivizare, procesul se incheie cum era de asteptat cel mai repede, in 1958, continuand cu procesul de consolidare a structurilor agricole. La inceputul anilor 70 iau nastere Complexele Agro-Industriale (structuri gigant de 25.000-100.000ha, care reproduceau modelul sovietic al colhozurilor).

Din 1952 in Romania statul a inceput sa ia masuri brutale, trecand la deposedarea abuziva a taranimii de terenurile si bunurile agricole si animale, cu numeroase violente si arestari. In 1962 procesul de colectivizare era incheiat.

In concluzie, la sfarsitul anului 1989, unitatile scoialiste din agricultura, reprezentate prin ferme de stat si cooperative agricole de productie, reprezentau aproximativ 94% din suprafata agricola a Ungariei, 87% din cea a Bulgariei, 86% din cea a Romaniei si numai 23% din cea a Poloniei.