Tehnologii de Agricultura Organica

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Tehnologii de Agricultura Organica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

In agricultura biologica, in loc de conceptul de îngrasamant se prefera cel de fertilizare, deoarece scopul principal al aportului nutritiv nu este atat nutritia directa a plantelor, asa cum se practica în agricultura conventionala, cat îmbogatirea terenului.

Datorita solubilitatii crescute a îngrasamintelor chimice de sinteza, se asigura o crestere rapida a plantelor, ca efect principal, dar cu o serie de efecte colaterale, nedorite.

Unul dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizari a îngrasamintelor chimice se produce din cauza fenomenului de spalare a principiilor nutritive din si de pe sol de catre apele de irigatie sau ploi si infiltrarea acestora în apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de eutrofizare a cursurilorde apa.

Un alt fenomen, produs din cauza utilizarii îngrasamintelor chimice în exces pentru supraalimentarea plantelor, este acela al proliferarii parazitilor pe animale si vegetale. Din aceste motive în agricultura biologica se prefera utilizarea îngrasamintelor organice sau minerale în care elemntele nutritive, greu solubile sunt mobilizate cu ajutorul microorganismelor din sol.

Obtinerea compostului

Principalele surse de îmbogatire a terenului, utilizate în agricultura biologica, sunt reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (miriste, resturi de porumb, cartofi, resturi rezultate în urma curatatului pomilor etc.), combinate într-o proportie adecvata cu îngrasaminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau compost matur.

Incorporarea în sol a materialului obtinut se efectueaza în timpul lucrarilor de pregatire a terenurilor prin intermediul araturii la 25-30 cm. Aceasta practica este mai putin costisitoare pentru reintegrarea substantei organice si refacerea fertilitatii naturale a solului, pentru ca prin stimularea activitatii microflorei se restituie, prin descompunere, o parte semnificativa de elemente nutritive altfel pierdute.

Obtinerea compostului este baza principala a fertilizarii terenului. Se poate obtine compost dintr-un asternut permanent pentru animale, utilizand atat partea solida adejectiilor animal, cat si urina. Se poate composta orice material organic nepoluant, prezent în ferma: balegar de la bovine (cel mai bun), ovine, cabaline, gunoi de pasare,resturi vegetale, ca: paie, fan, ierburi (înainte de formarea semintelor), resturi de la curatatul pomilor, coarde de vita de vie, fire de lana, fulgi de gaina, cenusa de lemn,resturi de fructe si legume.

Pentru a obtine un compost de calitate nu este suficienta utilizarea dezordonata, fara nici un criteriu, a oricarui material de natura organica, ci dirijarea procesului de compostare, în functie de dimensiunea, umiditatea, structura si compozitia materialelor reziduale, astfel încat acestea sa fie rapid si eficient disponibile microorganismelor, constituind un substrat ideal si bogat în nutrienti pentru dezvoltarea lor.

Este important raportul dintre continutul în carbohidrati (mai exact, în carbon) si cel de proteine (mai exact, în azot), existent în materialele utilizate pentru compostare.

Cand materialul folosit pentru compostare este mai bogat în carbohidrati si derivatii lor, microorganismele întampina dificultati majore în descompunerea reziduurilor organice si va fi deci necesara perioada de timp mai mare pentru maturizarea compostului, care va fi, în acest caz, mai sarac în humus. Cand materialul utilizat este foarte bogat în proteine si în derivatele lor, are loc o pierdere excesiva de azot, mai ales sub forma de amoniac.

Pentru a obtine un compost de buna calitate este necesara utilizarea unui amestec de materiale bogate în carbon ( paie, rumegus, turba, carton, frunze de tei, de fag side stejar etc.) cu unele care cu un continut crescut de azot (resturi de legume, sange uscat, gunoi de grajd etc.), astfel încat sa se asigure o buna permeabilitate.

Ca în orice proces biologic, în obtinerea compostului o importanta deosebita trebuie sa se acorde gradului de umiditate a amestecului.

Materialele excesiv de uscate (coji, scoarte, paie, carton etc.) întarzie activitatea microorganismelor, în timp ce excesul de umiditate, împiedica circulatia aerului,favorizand aparitia proceselor de putrefactie. Pentru a evita aceste fenomene nedorite, se recomanda reducerea umiditatii aerului si a materialelor bogate în apa si invers, vor fi umectate materialele foarte uscate. Inalte cazuri, este suficienta amestecarea materialelor foarte uscate cu cele excesiv de umede.

O metoda foarte simpla de verificare a umiditatii unui amestec este asa-zisa “proba a pumnului”, care consta în comprimarea în mana a unei cantitati mici de compost.

Daca prin comprimare se obtin cateva picaturi de apa, materialul poate fi compostat fara probleme; absenta apei sau apa în abundenta semnaleaza excesul de uscaciune sau, respectiv, de umiditate, care trebuie corectat.

Un rol important îl detine buna aerare de la sfarsitul procesului de compostare. Aerarea depinde atat de continutul în apa al structurii, cat si de structura, dimensiunea materialelor folosite. In acest caz, este necesara amestecarea atenta amaterialelor cu dimensiuni si structuri diverse, pentru a asigura o porozitate optima.

In cazul unui amestec de dimensiuni mari, o aerare buna poate fi asigurata prin folosirea unor tuburi foarte groase de drenaj, plasate vertical, la distanta de circa 1 m sijumatate, în centrul amestecului. In acelasi scop, se pot utiliza pari de lemn, fixati în pamant, care vor fi scosi dupa formarea amestecului, lasand canale pentru trecereaaerului. Compostarea se mai poate realiza în silozuri, pe platforme traditionale sau pe sectiuni amenajate in aer liber.

Agricultura ecologica in Europa

Agricultura ecologica are scopul de a creea sisteme de productii agricole, durabile din punct de vedere al mediului. Maximul de incredere este plasat in sisteme agrico-ecologice autoreglabile,

pe resurse locale sau provenite de la ferme ce se pot reinnoii si pe procesul de management ecologic si biologic. Dependenta de intrari externe fie ca sunt chimice sau organice sunt reduse cat mai mult posibil.

Principalele avantaje ale fermelor ecologice sunt vazute in general cu:

- pretul pietii pentru aceste produse este marit

- metodele folosite pentru producerea lor nu implica folosirea excesiva a pamantului;

- obtinerea unei mai bune balante intre aprovizionarea si cerinta pentru produse eco;

- protectie ridicata a mediului.

Un alt avantaj este ca fermele agro-ecologice implica, in general, mai multa munca decat

cele conventionale si pentru aceasta, ar trebui sa contribuie la piata locurilor de munca si sa ajute mentinerea in afacere a micilor ferme, care, altfel nu ar fi capabile sa faca fata competitiei globale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnologii de Agricultura Organica.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD“ FACULTATEA DE AGRICULTURA MASTERAT TEHNOLOGII AVANSATE IN AGRICULTURA