Transferul de Embrioni

O atenţie deosebită va fi acordată femelelor receptoare, întrucât condiţionează în mare parte rezultatele după transfer. Condiţiile de mediu în care receptoarele sunt întreţinute trebuie să corespundă unui microclimat optim de igienă şi de statut sanitar. Aşa cum s-a menţionat în capitolul anterior, receptoarele trebuie să aibă o activitate sexuală ciclică, să fie bine dezvoltate corporal, fără afecţiuni ale tractusului genital. Alegerea receptoareleor poate porni de la viţele în vârstă de 18 luni cu condiţia atingerii a cel puţin 2/3 din greutatea corporală a adultului. Aprecierea curbei de creştere cu cel puţin 30 de zile înaintea începerii tratamentului dă posibilitatea corectării sau optimizării alimentaţiei (dacă este necesar). Transferul embrionilor se face cu foarte bune rezultate şi la vaci adulte în vârstă de 3-6 ani dacă funcţia de reproducţie s-a desfăşurat normal.

Examenul femelelor receptoare se completează cu aprecierea ultimului estru, care trebuie să aibă loc între parametrii fiziologici (comportament sexual, calitatea mucusului cervical, starea de sănătate a conductului vestibulo-vaginal şi al orificiului vaginal al cervixului).

Pregătirea receptoarelor constă într-o sincronizare cât mai perfectă a ciclului sexual cu cel al femelei donatoare. Se pot folosi femele receptoare, fie în călduri naturale fie în călduri induse printr-un tratament de control al ciclurilor sexuale. O atenţie specială se va acorda depistării ciclurilor (dimineaţa, prânz, seara) apoi se determină momentul exact al începutului estrului. Înaintea transferului propriu-zis se face un examen transrectal al ovarelor pentru a identifica corpul galben pe unul din ovare. Transferul embrionului se va face în vârful cornului uterin adiacent ovarului pe suprafaţa căruia este prezent corpul galben. Rezultate bune s-au obţinut şi prin depunerea embrionului la circa 10 cm de la bifurcaţia cornelor uterine în lumenul cornului uterin ipsilateral ovarului cu corp galben. Înainte şi imediat după transfer se va evita orice stres: vaccinări, tratamente antiparazitare, ecornări, lotizări, tuberculinări, recoltări de sânge, etc. Se va evita schimbarea bruscă a regimului alimentar: de exemplu introducerea masei verzi primăvara 4 săptămâni după transfer. Variaţiile climatice determină o creştere a mortalităţii embrionilor după transfer. În cazul folosirii embrionilor proaspeţi, receptoarele se ţin într-un grajd curat şi cât mai aproape de donatoare. În acest mod se evită pierderile de timp şi se ameliorează factorii de reuşită.

Transferul propriu-zis al embrionilor la femelele receptoare se realizează prin două metode: chirurgical şi nechirurgical.

Transferul chirurgical s-a aplicat în perioada de început şi a constat în deschiderea cavităţii abdominale (pe linia albă sau în flanc), exteriorizarea cornului uterin şi depunerea embrionului pe cornul uterin corespunzător ovarului cu corp galben prin puncţionarea peretelui acestuia. Este o metodă laborioasă, costisitoare, traumatizantă pentru femele, ceea ce a condus la abandonarea ei.

Metoda actuală care dă cele mai bune rezultate este cea nechirurgicală. Această metodă foloseşte calea vagin-cervix, asemănător însămânţării artificiale. Pentru transfer se foloseşte un pistolet tip Cassou în care se introduce paieta cu embrionul deconservat sau proaspăt recoltat. Pentru a se evita contaminarea învelişului din material plastic al pistoletului Cassou pe timpul traversării conductului vestibulo-vaginal, se fixează un al doilea înveliş din material plastic care este secţionat pe toată lungimea sa. După ce pistoletul ajunge în lumenul cervical, acest înveliş protector se retrage. Pentru a învinge rezistenţa cervixului (în acestă fază cervixul fiind închis) se folosesc uneori dilatatoare. La circa 10 cm de bifurcaţie, pe cornul uterin corespunzător ovarului ce conţine corpul galben, se depune embrionul, asemănător însămânţării artificiale. Această metodă este exclusiv folosită în prezent, progresul depinzând de antrenamentul şi obişnuirea operatorilor. Traversarea cervixului trebuie să se realizeze cu mare precauţie în vederea evitării lezionării mucoasei acestuia. În vederea relaxării cervixului, a evitării contracţiilor organelor genitale se efectuează anestezia epidurală cu 4-6 ml procaină 2%, sau alte preparate medicamentoase cu efect similar.

Biotehnologia transferului de embrioni la rumegătoarele mici

Ca şi la rumegătoarele mari, folosirea transferului de embrioni la rumegătoarele mici se practică cu scopul multiplicării descendenţei femelelor cu înalt potenţial genetic peste posibilităţile naturale ale speciei, introducerii de noi genotipuri prin importul de embrioni congelaţi şi asigurării bazei morfo-fiziologice ale unui model modern de cercetări fundamentale în reproducţia şi biologia celulară.