Zona etnografică Buzău

Asezata in regiunea de curbura a Carpatilor, zona etnografica Buzau este un loc unde calatorul  intampinat de frumusetile peisajului care se profileaza ca in amfiteatru natural format de munti, spre nord cu impresionantele culmi ale Nehoiului, Siriului, penteleului, coborand in treptele unduioase ale dealurilor impadurite ori plantate din cele mai vechi timpuri cu vita de vie si pomi fructiferi si terminandu-se in sud cu sesurile fertile ale Campiei Romane  are a cerceta o vatra romaneasca de straveche istorie, cultura si arta, pentru care stau marturie monumentele, vestigiile si documentele adunate in colectiile muzeelor, fenomenele etnografice si credinta populara bogata, inca vie in aceasta parte de tara.

Buzaul, cu stejarii monumentali ai vestitului sau Crang cu oameni simpli si vrednici, si-a statornicit, prin opera lui Ioan Andreescu, un loc de frunte in geografia noastra artistica  “Piata la Buzau”, “Targ de Dragaica”, “Iarna in Padure”, “Crang Desfrunzit” si alte tablouri din perioada “buzoiana” a artistului restituindu-ne cu pregnanta acel “genius loci” caruia interpretarea lui Andreescu ii da o impresie profunda, tulbulatoare.

Astazi, zona buzaului  in care vechi ocupatii traditionale (ca agricultura, cresterea animalelor, pomicultura) sunt practicate pe temeiul unei organizari stiintifice  participa intens la procesul rapid de industrializare si urbanizare caracteristic actualei etape a constructiei socialiste. Comparatia cu situatia antebelica este edificatoare: intr-o singura zi, Buzaul realizeaza, in present, valoarea inregii productii a anului 1939.

Caracteristici geografice ale zonei:

Situata in partea de sud-est a tari, in regiunea de intalnire a Carpatilor de miaza zi cu cei rasariteni, zona etnografica Buzau, corespunzand in cea mai mare parte teritoriului judetului cu acelasi nume, cuprinde asezarile omenesti de pe vaile raurilor Buzau, Slanic,Ramnic, Basca Mare, Basca Mica, mergand in nord pana in masivul muntos ce desparte Muntenia de Moldova si de Transilvania.

Zona etnografica Buzau se invecineaza cu zonele etnografice Covasna, Vrancea, Braila, Campia Romana, Prahova.

Asezarile omenesti

Buzaul, centrul administrativ, politic, economic si cultural al judetului , atestat documentar din anul 1431, se situeaza printer primele cinci orase ale Munteniei, dezvoltandu-se de-a lungul timpului ca un important centru de convergenta a drumurilor comerciale ce legau Transilvania de Moldova si regiunile centrale si apusene ale Munteniei de porturile de la Dunare.

De-a lungul timpului Buzaul devenit si un important centru de cultura.Astfel, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu este renumita activitatea tipografica desfasurata aici si scoala care pregatea dascalide limba romana . Orasul Ramnicul Sarat , mentionat in documentele scrise din secolul al XV-lea , dar evident cu o vechime mult mai mare , situate pe malul raului cu acelasi nume , in apropierea zonei de intalnire dintre Campia Ramnicului si Dealurile subcarpatice, este cunoscut ca targ pe drumul commercial ce lega Tara Romaneasca de Moldova inca de pe timpul lui Stefan cel Mare.

Un loc deosebit in ansamblul asezamintelor de cultura si arta il ocupa Muzeul de arta populara din Buzau , organizat in ultimii ani in casa “Verbu Manaila”.In aceasta casa este prezentata publicului vizitator o deosebit de interesanta expozitie de arta populara si etnografie a zonei Buzau. Colectia este rodul unei munci de cercetare si achizitii , efectuata in zona de specialistii Muzeului judetean in ultimul deceniu.Intr-un sistem de expunere moderna sunt prezentate piese etnografice si de arta populara , representative pt. aceasta zona , legata de ocupatiile locuitorilor, de mestesuguri, gospodarie si locuinta.

Tipurile de sate :

Pt. a completa imaginea evolutiei istorice a zonei Buzau, a fenomenelor de importanta istorica, sociala , economica , cultural-artistica relevam succint configuratia si specificul asezarilor satesti din aceasta zona.

Asezarile umane au evoluat de-a lungul timpului in conditiile oferite de un relief variat , muntos in nord, cu pasuni alpine ce au favorizat dezvoltarea pastoritului si a cresterii animalelor, cu vai adanci si largituri ce au creat din cele mai vechi timpuri conditii favorabile asezarilor omenesti.

Tipul de asezare din partea nordica a zoneiera in secolele trecute satul cu case isolate, cu catune si gospodarii risipite pe dealuri si vai.

Direct legate de asezarile rurale cu vetre permanente din nord-vestul zonei sunt odaile, asezari temporare legate de cresterea animalelor si de pasunat sau iernat , in regiunea montana si submontana.

Satele de tip adunat se dezvolta fie in forme poligonale , fie cu un punct central si ramificari de-a lungul drumurilor.In sec. XIX si al XX-lea s-a accentuat tendinta de alungire pe langa drum , iar dupa improprietarirea din 1922 au aparut forme noi , cu gospodarii insirate de-a lungul drumului cu curti inguste , cu casele orientate adesea cu latura mica spre drum.