Alimentare cu apă în București

Introducere

Omul a folosit apa în diferite scopuri, încă din cele mai vechi timpuri. La început a folosit apa izvoarelor, a pârâurilor, a râurilor; cu timpul a folosit apele pentru transport Încă din cele mai vechi timpuri, omul a cunoscut forța apelor curgătoare, folosind-o la antrenarea roții hidraulice care s-a răspândit foarte mult, în scopul irigării în agricultură. Agricultura are nevoie şi ea de cantități foarte mari de apă, în funcție de felul culturii, de perioadele de dezvoltare şi de situația climatică a unei regiuni. Apa pentru diversele sisteme de irigații (canale, bazine, stropitori) poate fi luată din râuri, lacuri, bazine de retenție, ape subterane).

În societatea modernă necesarul de apă este în continuă creştere, direct corelat cu activităţile umane de transformare a mediului: pentru obţinerea cât mai uşoară a bunurilor şi serviciilor necesare traiului, pentru urbanizare, industrializare sau o agricultură intensivă.

O problemă importantă în legătură cu folosirea apelor o constituie lupta împotriva poluării lor. Utilizarea apei nu trebuie privită doar sub aspect cantitativ ; ea este inseparabil legată şi de cel calitativ. Nici populația şi nici economia nu pot întrebuința apele de calitate necorespunzătoare. De aceea, o problemă importantă pe plan mondial, la ordinea zilei, este lupta împotriva poluării apelor.

1. Istoria alimentării cu apă a oraşului Bucureşti

În timpul primului război mondial alimentarea cu apă a bucureştenilor este deficitară, iar rețeaua de distribuție şi instalațiile sunt neglijate, intrând într-o stare de degradare. Lucrări de reparații sau noi lucrări nu sunt efectuate decât după 1923.

Un factor pozitiv ce contribuie la creşterea calității şi numărului lucrărilor edilitare, efectuate în Bucureşti îl constituie înființarea în anul 1923, a Uzinelor Comunale Bucureşti (U.C.B.), prin concentrarea tuturor întreprinderilor de utilitate publică într-una singură. Legea "Administrarea şi exploatarea U.C.B." din 21 iulie 1923, stabileşte modul de funcționare a acestei regii.

Anii 1923-1940 se caracterizează prin creşterea preocupărilor municipalității, pentru ca Bucureştiul să fie modern din punct de vedere edilitar. Este reconisderat cadrul juridic şi se impun cetățenilor anumite obligativități. "Regulamentul pentru executarea, întreținerea şi exploatarea instalaților particulare de apa şi canal" prevede ca distribuirea apei să se facă prin contoare şi impune obligativitatea abonamentelor la apa şi canal pentru proprietățile care aveau instalațiile necesare.

Alimentarea cu apă potabilă a avut numeroase efecte pozitive, creşterea nivelului de viață, scăderea numărului de îmbolnăviri, o mai bună igienă. Rețeaua de alimentare cu apă potabilă nu se realizează în toate zonele Bucureştiului. Cheltuielile ar fi fost imense nu numai pentru Bucureşti, ci şi pentru oraşele occidentale. Municipalitatea efectuează lucrări pentru alimentarea cu apă potabilă ce se realizează de multe ori în paralel cu lucrări de extindere a canalizării, sau a pavării străzilor. Există în întreaga perioadă tendința de a se realiza lucrări edilitare plecând din zona centrala. După 1923, zonele vizate pentru sistematizare sunt centrul capitalei, dar şi nordul oraşului sau în cartierele în care diferitele instituții construiesc vile şi blocuri.